La fel ca alte drepturi subiective, dreptul de proprietate prezintă mai multe caractere proprii, care îl deosebesc faţă de toate celelalte drepturi reale. Astfel, dreptul de proprietate are următoarele caractere:
- absolut şi inviolabil dreptul de proprietate este absolut deoarece este recunoscut titularului său în raporturile acestuia cu toţi ceilalţi care sînt obligaţi să nu facă nimic de natură al încălca. Cu alte cuvinte dreptul de proprietate este opozabil tuturor. Prin caracterul inviolabil se înţelege că dreptul de proprietate nu poate fi încălcat de nimeni, cu unele excepţii: exproprierea pentru utilitate publică (art. 316. al .2-5 C.C);
- caracterul deplin şi exclusiv prin caracterul deplin se înţelege că dreptul de proprietate conferă titularului său toate cele 3 atribute. Dreptul de proprietate este, în acelaşi timp un drept exclusiv, adică cele trei atribute sunt independente de orice puteri ale altei persoane asupra bunului respectiv. De unde rezultă că acest caracter lipseşte atunci cînd asupra bunului se constituie drepturi reale.
- caracterul perpetuu şi transmisibil - caracterul perpetuu al dreptului de proprietate este consacrat în art. 315 al. 2 C.c. prin el se înţelege că dreptul de proprietate este nelimitat în timp şi durează atîta timp cît există bunul care face obiectul său. Caracterul transmisibil semnifică faptul că dreptul de proprietate poate fi transmis prin acte între vii şi acte morţiş cauza.