Drept

Ca urmare a transformărilor politice, economice şi juridice care au avut loc în Republica Moldova în ultimii ani, dreptul de proprietate a fost supus unei restructurări radicale. Dreptul de proprietate socialistă, adică de stat cooperatistă şi colhoznică s-a transformat aproape în totalitate în drept de proprietate privată.

Structura actuală a dreptului de proprietate în ţara noastră poate fi evidenţiată sau stabilită în funcţie de anumite criterii:

1. După subiectele dreptului de proprietate distingem:
2. a) dreptul de proprietate aparţinînd persoanelor fizice;

1. b) dreptul de proprietate aparţinînd persoanelor juridice.
2. După regimul său juridic dreptul de proprietate se prezintă sub două forme: a) dreptul de proprietate privată; b) dreptul de proprietate publică;

Aceste două forme ale proprietăţii sunt consacrate expres în art. 9 al.1 al Constituţiei R.M. care prevede: „Proprietatea este publică şi privată".

Pe măsura formării şi dezvoltării economiei de piaţă, proprietatea privată devine forma dominantă a dreptului de proprietate. Dimpotrivă proprietatea publică urmează să aibă o sferă mai restrînsă şi o pondere secundară în raport cu proprietatea privată.

Dreptul de proprietate privată poate fi definit ca dreptul de proprietate al persoanelor fizice, persoanelor juridice statului sau unităţilor administrative teritoriale asupra unor bunuri mobile sau imobile, exercitînd asupra lor atributele dreptului de proprietate în mod exclusiv şi perpetum prin putere şi interes propriu în condiţiile legii¹⁰.

Din această definiţie rezultă subiectele dreptului de proprietate privată sunt persoanele fizice, persoanele juridice, statul, unităţile administrativ teritoriale. Statul şi diviziunele sale administrativ teritoriale sunt titulari ai dreptului de proprietate privată asupra bunurilor din domeniul privat. Acest domeniu este format în genere din bunuri pe care statul le stăpîneşte ca orice proprietar particular, adică de care se foloseşte, care îi produc venituri şi pe care, de obicei, le poate înstrăina. Aceste bunuri nu sînt afectate uzului public. Ele nu s e deosebesc de bunurile persoanelor fizice şi persoanelor juridice decît prin aceea că proprietarul lor este statul, judeţul, municipiul sau satul, în loc de o persoană particulară. Bunurile care aparţin domeniului privat au următoarele caractere juridice:

• alienabil, adică toate bunurile care aparţin proprietăţii private se află în circuitul civil şi deci, pot face obiectul oricărui act juridic civil.
• prescriptibil, adică titularii dreptului de proprietate privată au posibilitatea să-şi apere dreptul prin înaintarea unei acţiuni într-o justiţie în perioada de timp strict stabilită de lege;
• sesizabil, adică bunurile ce fac obiectul proprietăţii private pot fi urmărite de către creditori, în vederea satisfacerii drepturilor de creanţă.

Atr.127 al.3 din Constituţia R.M. prevede că". Proprietatea publică aparţine statului sau unităţii administrative teritoriale ". Bunurile care fac obiectul dreptului de proprietate publică constituie domeniul public. Sfera acestor bunuri este stabilită prin articolul 127 al.4 al Constituţiei conform căruia: "Bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiului aerian, apele pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie precum şi alte bunuri stabilite de lege fac obiectul exclusiva al proprietăţii publice".

Avînd în vedere importanţa acestor bunuri putem deduce şi caracterele juridice ale proprietăţii publice.

• inalienabil, adică bunurile domeniului public nu pot fi înstrăinate;
• imprescriptibil, adică acţiunea în revindecarea dreptului de proprietate avînd ca obiect bunurile domeniului public nu se stinge prin neexercitare;
• insesizabil, adică bunurile domeniului public nu pot fi urmărite de către creditorii celor care le stăpînesc.

Domeniul bunurilor publice poate fi de două feluri;

• interes naţional, caz în care proprietatea aparţine statului;
• interes local, caz în care proprietatea aparţine municipiilor, judeţelor, oraşelor sau satelor.

Rezultă deci, că subiecte ale dreptului de proprietate publică sunt:

• statul, asupra bunurilor din domeniul public de interes naţional;
• unitatea administrativă -teritorială -asupra bunurilor din domeniul public de interes local.

Exercitarea dreptului de proprietate publică se realizează practic de către organele competente desemnate

de lege, care sînt: guvernul, ministerele, alte organe centrale de stat, pentru bunurile din domeniul public de interes naţional şi consiliile judeţene pentru bunurile din domeniul public de interes local. Toate aceste organe realizează ceia ce se numeşte administrarea generală a domeniului public. Exercitarea concretă a atributelor dreptului de proprietate publică se realizează prin intermediul regiilor şi instituţiilor publice.