Temeiurile încetării dreptului de proprietate sînt prevăzute de art. 337 al Codului civil. Avînd în vedere prevederile acestui articol putem conchide că aceste temeiuri se împart în două categorii:
- încetarea proprietăţii în temeiul voinţei proprietarului;
- încetarea proprietăţii independent de voinţa proprietarului;
Prima categorie la rîndul ei se subdivide în:
- înstrăinarea efectuată de către proprietar unor altor persoane; - distrugerea bunului; - renunţarea la bun.
In primul caz este vorba despre diferite contracte de înstrăinare încheiate de proprietar ( vînzare - cumpărare, schimbul, donaţia).
In cel de-al doilea caz - de folosire a produselor alimentare, carburanţilor, adică bunuri consumabile care sînt destinate scopurilor gospodăreşti.
Cît priveşte renunţarea la dreptul de proprietate, această prevedere este nouă în legislaţia noastră. Modalitatea în cauză prevede renunţarea la un anume bun în mod public sau săvîrşirea unor acţiuni din care ar rezulta intenţia de a renunţa la proprietate ( de exemplu: bunul a fost aruncat) (art.338 C.C.) .
Cît priveşte încetarea dreptului de proprietate independent de voinţa proprietarului art.337 C.C. al.2 enumără următoarele cazuri:
- Urmărirea bunurilor în legătură cu obligaţiile proprietarului, acest caz este posibil doar în temeiul unei hotărîri judecătoreşti sau în temeiul executării unui contract de împrumut dacă este autentificat notarial. Dreptul de proprietate în acest caz încetează din momentul dobîndirii proprietăţii de un alt proprietar.
- Instrăinarea bunurilor pe care conform legii, persoana nu le poate avea în proprietate - această prevedere este îndreptată spre apărarea intereselor sociale, deoarece este vorba de bunuri scoase din circuitul civil sau sînt parţial în circuit. Astfel dacă bunurile au fost dobîndite ilicit atunci ele se retrag de la proprietar, iar dacă bunurile au fost dobîndite licit ( de exemplu arma), dar această persoană după lege nu poate să dispună de el atunci el va fi înstrăinat de către organele competente şi suma va fi remisă fostului proprietar, dacă acesta benevol timp de un an nu va înstrăina bunul.
2) Răscumpărarea animalelor domestice în cazul încălcării regulilor de comportare cu acestea - se are în vedere o atitudine grosolană, lipsită de scrupule, crudă a proprietarului şi a membrilor familiei sale. Această răscumpărare se poate face în temeiul hotărîrii judecătoreşti şi mărimea răscumpărării se determină tot prin această hotărîre sau prin acordul părţilor.
- Privatizarea proprietăţii de stat - se are în vedere că încetează dreptul de proprietate al statului care trece la o persoană particulară care poate fi persoană fizică sau juridică.
- Exproprierea pentru cauză de utilitate publică - se are în vedere că se retrage un bun pentru necesităţi publice (de exemplu construirea unei autostrăzi, instalarea unei conducte ). Dacă pentru un astfel de teren se află construcţii proprietarul are dreptul la despăgubire.
- Rechiziţia - în caz de calamitate naturală, epidemie, epizootee sau în altă situaţie excepţională proprietarul poate fi deposedat de bun în temeiul unei decizii a autorităţii publice, în modul şi în condiţiile stabilite de lege.
Persoana al cărei bun a fost rechiziţionat poate cere restituirea lui dacă, după încetarea situaţiei excepţionale, aceasta s-a păstrat în natură.
Preţul bunului sau folosirii lui, în cazul în care s-a păstrat în natură şi a fost restituit proprietarului, se stabileşte prin acordul părţilor, iar în caz de divergenţă, prin hotărîre judecătorească.
- Confiscarea - reprezintă o sancţiune aplicată proprietarului pentru încălcarea comisă. Confiscarea se face doar în baza unei hotărîri judecătoreşti, iar în unele cazuri prin act administrativ (de exemplu organele vamale confiscă marfa de contrabandă, dar acest act poate fi atacat în instanţă).