Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale principale se realizează, direct sau indirect, printr-o diversitate de mijloace juridice, reglementate de normele mai multor ramuri de drept civil şi drept procesual civil; drept penal şi drept procesual penal, drept administrativ şi dreptul muncii etc.
Mijloacele de drept civil prin care se apără dreptul de proprietate sau alt drept real principal constau în totalitatea acţiunilor în justiţie prin care titularul dreptului solicită instanţelor de judecată să pronunţe hotărîri în scopul de a înlătura orice atingere sau încălcare a dreptului său.
In literatura juridică aceste mijloace juridice au fost grupate în două mari categorii: a) indirecte; b) directe.
Mijloacele juridice indirecte sunt acele acţiuni în justiţie care se întemeiază direct şi nemijlocit pe drepturi de creanţă, în scopul realizării lor. Aceste mijloace sunt indirecte, deoarece se întemeiază direct pe dreptul de proprietate sau alt drept real, adică prin promovarea acestor acţiuni, se înlătură, indirect atingerile aduse însuşi dreptului de proprietate al reclamantului. Se includ în această categorie: acţiunile în executarea contractelor civile, acţiunea în răspunderea contractuală, acţiunea întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză.
Mijloacele juridice directe de apărare a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale constau în totalitatea acţiunilor, care se întemeiază direct şi nemijlocit pe un drept real sau pe faptul posesiei unui imobil, şi care se numesc acţiuni reale. Aceste acţiuni sunt:
- acţiunea în revendicare,
- acţiunea negatorie,
- acţiunea confesorie (este reglementată de legislaţia altor state).