Drept

Publicitatea imobiliară desemnează totalitatea mijloacelor juridice prevăzute de lege prin care se evidenţiază situaţia materială şi juridică a imobilelor, în mod public pentru a ocroti securitatea circuitului civil referitor la asemenea bunuri. Astfel, prin organizarea publicităţii imobiliare se urmăresc următoarele scopuri:

1. de a da o cît mai mare siguranţă drepturilor reale existente, precum şi transmisiunilor imobiliare prin aducerea situaţiei juridice a acestor bunuri la cunoştinţa părţilor interesate;
2. de constitui o evidenţă clară şi cuprinzătoare a bunurilor imobile;
3. de a permite organelor competente ale statului să exercite un control riguros referitor la schimbările care se produc în situaţia materială (împărţeli, adăugiri) şi în situaţia juridică a mobilelor (transmisiuni, grevări).

Publicitatea imobiliară are la bază „Legea cadastrului bunurilor imobile" şi art.496-511 C.C.

Confrom art.2 a Legii cadastrului bunurilor imobile „cadastrul este un sistem informaţional de stat ce conţine înscrieri despre terenuri, despre obiectele aferente lor şi despre drepturile asupra lor, constituit din cadastrul bunurilor imobile şi cadastre specializate (cadastrul apelor, cadastrul silvic etc.).

Cadastrul se constituie din planurile cadastrale ale teritoriului, registrele bunurilor imobile, registrele de estimare a valorii bunurilor imobile şi din dosarele cadastrale pentru fiecare bun imobil.

Conform art.22 al Legii cadastrului bunurilor imobile „registrul bunurilor imobile este documentul de bază al cadastrului, în el se conţin înscrieri privind fiecare bun imobil, dreptul de proprietate şi alte drepturi patrimoniale, titularii de drepturi, documentele ce confirmă drepturile, tranzacţiile cu bunuri imobile.

Aceste registre se deţin la Organul cadastral teritorial. Cît priveşte conţinutul registrului ... (vezi art.23 din Legea cadastrului bunurilor imobile).

Înregistrarea în Registrul bunurilor imobile are loc prin înscriere. Conform art.498 C.C. „înscrierile sunt de 3 feluri:

• Întabularea
• înscrierea provizorie
• notarea.
  1. Întabularea este înscrierea prin care se transmite, constituie sau stinge un drept real cu titlu definitiv. Deci obiectul intabulării îl constituie înscrierea drepturilor tabulare. întabularea are efect constitutiv de drept, adică ca urmare a intabulării persoana dobîndeşte titlul de proprietar sau titular a altui drept real. întabularea se face pe baza actului juridic în temeiul căruia se cere înscrierea , a unei hotărî judecătoreşti sau a unui act administrativ.
  2. Înscrierea provizorie prin care se strămută, constituie, modifică sau stinge un drept real sub condiţia şi în măsura justificării sale ulterioare. Adică această înscriere operează în baza unui act juridic ce este afectat de o condiţie suspensivă sau rezolutorie, ori în temeiul unei hotărîri judecătoreşti ce poate fi încă atacată cu recurs. Dacă înscrierea provizorie este justificată, în sensul că actul juridic va îndeplini toate cerinţele prevăzute pentru intabulare şi nu va fi afectat de o condiţie rezolutorie sau suspensivă, sau hotărîrea judecătorească devine definitivă. Efectele înscrierii provizorii sunt prevăzute de art.502 C.C.
  3. Notarea se referă la înscrierea dreptului de creanţă a faptelor sau a raporturilor juridice aferente imobilelor consemnate în registru. De exemplu pot fi notate în registrul bunurilor imobile lipsirea de capacitate de exerciţiu a titularului dreptului, interdicţia înstrăinării sau grevării unui drept intabulat, acţiunea de împărţeală, etc. (art.508 alin.2 C.C.)