Drept

Conform art. 395 C.c." „uzufructul este dreptul unei persoane (uzufructuar) de a folosi pentru o perioadă determinată sau determinabilă bunul unei alte persoane (nudul proprietar) şi de a culege fructele bunului în tocmai ca proprietarul, însă îndatorirea de a-i conservasubstanţa. Uzufructul este reglementat prin art. 395-423 C.c.

Drepurile de uzufruct prezintă următoarele trăsături:

1. Este un drept asupra bunului sau bunurilor aflate în proprietatea altuia;
2. Este un drept real, fiind opozabil tuturor;
3. Este un drept temporar, astfel conform art. 397.C.c. „uzufructul se instituie cel mult pînă la decesul persoanei fizice sau la lichidarea persoanei juridice, dacă un termen mai scurt nu este stabilit prin lege sau prin act juridic. Uzufructul constituit în favoarea unei persoane juridice nu poate depăşi treizeci de ani;
4. Este un drept inalienabil (art. 398 din cod).

Conţinutul juridic al dreptului de uzufruct este alcătuit din atributele: posesie şi folosinţă, uzufructuarul având şi dreptul de a culege sau percepe în proprietate, fructele bunului respectiv. Proprietarul rămâne doar cu atributul de dispoziţie juridică pe care îl poate exercita liber fără a aduce atingere dreptului de uzufruct.

Cât priveşte obiectul dreptului de uzufruct conform art. 396 (al. 3) C.c. acesta poate fi orice bun neconsumptibil care se află în circuitul civil mobil sau imobil, corporal sau incorporal, inclusiv un patrimoniu sau o parte din el.

Uzufructul se constituie potrivit art.396 C.c. prin lege sau act juridic sau hotărârea judecătorească . „La constituire este necesară şi îndeplinirea cerinţelor de publicitate imobiliară, pentru ca dreptul să fie opozabil tuturor (art. 396 al. 2 C.c.)

Drepturile şi obligaţiile uzufructului

1. Dreptul de a folosi bunul în limitele si cu respectarea destinaţiei bunului;
2. Dreptul de a închiria sau a arenda bunul asupra căruia s-a constituir uzufructul, dacă la momentul constituirii uzufructului nu s-a stabilit altfel;
3. Dreptul de a dispune de bunurile consumptibile art.402 C.c.
4. Dreptul de vot în cazul când deţine o acţiune sau o altă valoare imobiliară art. 404 C.c.
5. Dreptul asupra carierelor art.408 C.c.

Obligaţii

1. întocmirea inventarului la stabilirea uzufructului asupra unei universităţi art.399 C.c.
2. Să plătească impozite, taxe faţă de stat pentru obiectul uzufructului art.400 al.3 C.c.
3. La încheierea uzufructului să transmită plata ce a primit-o pentru o obligaţie scadentă nudului proprietar.
4. Să înlocuiască arborii care au fost distruşi şi nu are dreptul să taie arborii care cresc pe terenul grevat cu uzufruct art. 407 C.c.
5. Să informeze pe proprietar despre faptul că bunul s-a deteriorat sau sânt necesare lucrări de reparare art. 410 C.c.
6. Să respecte destinaţia bunului în timpul cît îl exploatează;
7. Să efectueze reparaţiile de întreţinere a bunului;
8. Să plătească primele de asigurare.

Drepturile şi obligaţiile nudului proprietar

Drepturi:

• De a înstrăina bunul grevat cu uzufruct - art.416 C.c.
• De a exercita toate acţiunile prin care se apără dreptul de proprietate (acţiunea în revindecare).

Obligaţii:

1. Să participe la întocmirea inventarului - art.399 C.c.
2. Să suporte cheltuielile şi sarcinile proprietăţii;
3. Să efectueze reparaţii capitale - art.412 al.6 C.c.
4. Să se abţină de la orice act juridic şi faptul prin care ar împiedica sau tulbura uzufructuarul în exerciţiul liber al dreptului său, să garanteze uzufructuarul împotriva evieţiunii, să despăgubească uzufructuarul în cazul în care, prin fapta sa, ar micşora valoarea uzufrucului art.417 C.c.
5. Să plătească datoriile aferente patrimoniului grevat cu uzufruct art.418 C.c.

Stingerea uzufructului:

1. La expirarea termenului pentru care este constituit;
2. Prin întrunirea în aceeaşi persoană a calităţii de proprietar şi de uzufructuar;
3. Prin renunţarea uzufructuarului la dreptul său;
4. Prin moartea sau lichidarea uzufructuarului;
5. Prin rezoluţiunea sau nulitatea actului juridic prin care cel care a instituit uzufructul a dobîndit titlul de proprietar;
6. La cererea nudului proprietar, dacă uzufructul abuzează de bun, îi aduce stricăciuni;
7. Cînd bunul sa distrus într-un caz fortuiut (în continuarea art.423 C.c.).