Conform art.424 al.1 C.c. „uzul este dreptul real asupra bunului altuia în virtutea căreia uzuarul poate folosi bunul şi culege fructele lui necesare pentru nevoile proprii şi ale familiei sale."
Conform art.424 al.2 dreptul de abitaţie este acel drept în conformitate cu care titularul său are dreptul să locuiască în locuinţa unei alte persoane împreună cu soţul şi copiii săi, chiar dacă nu a fost căsătorit sau nu avea copii la data la care sa constituit abitaţia.
Aceste drepturi sînt varietăţi ale dreptului de uzufruct care particularizează prin aceea că titularul are recunoscute atributele de posesie şi folosinţă asupra bunului altuia, dar numai în limitele satisfacerii nevoilor lui şi ale familiei lui, deci ele nu pot fi cedate, iar bunul care face obiectul acestor drepturi nu poate fi închiriat sau arendat art.425 C.c.
Dreptul de uz şi abitaţie fiind un uzufruct restrîns, li se aplică normele juridice care se aplică şi uzufructului.