Drept

Servitute este sarcina care grevează un imobil (terenul aservit) alt proprietar (terenul dominant). Utilitatea poate consta în sporirea rezulta din destinaţia lui economică art.428 C.c.

Codul civil clasifică servitutile în funcţie de mai multe criterii:

1. după modul lor de exercitare servitutile pot fi:

• continue, al căror exerciţiu este sau poate fi continuu fără a exemplu servitutea curgerii apelor).
• necontinue, cele pentru a căror existenţă este necesară fapta prin proprietatea străină art.392 C.c.)
  1. după felul în care se manifestă, servitutile sînt:
• aparente, care se cunosc prin semne exterioare (de exemplu servitutea distanţei plantaţiilor).
• neaparente, cele care nu se atestă prin astfel de semne, de exempu nu poate fi cunoscută printr-un semn exterior servitutea de a nu planta la o distanţă mai mică decît cea prevăzută de lege.

1. după obiectul lor servitutile sînt:

• pozitive, care îndreptăţesc pe proprietarul terenului dominant să facă în mod direct anumite acte de folosinţă pe terenul aservit (de exemplu: servitutea de trecere).

- negative, cele care impun proprietarului terenului aservit anumite restricţii în exerciţiul dreptului său de proprietate (de exemplu: servitutea de a nu clădi sau planta la o anumită distanţă faţă de fondul dominant art.389 C.c.).

Exercitarea servitutilor

Analiza exercitării servitutilor face necesară evidenţierea drepturilor li obligaţiilor care revin proprietarilor celor două fonduri sau imobile.

Drepturile şi obligaţiile proprietarului dominant. Drepturile sunt reglementate în art.436 C.c., iar obligaţiile în art.436 C.c. şi art.429 al.2 C.c.

Drepturile şi obligaţiile proprietarului fondului aservit

Drepturi: poate indica pentru exrcitarea dreptului de servitute proprietarului terenului dominant o altă parte a terenului decît cea utilizată anterior.

Obligaţiile:

• proprietarul terenului aservit este obligat să se abţină de la orice act care limitează ori împiedică exerciţiul servituţiei art.434 alin.4
• să suporte cheltuielile lucrărilor de excitare şi conservare a servitutilor art.435 C.c.
• proprietarul terenului aservit nu are nici un drept asupra construcţiilor şi plantaţiilor amplasate pe terenul său de proprietatea terenului dominant.

Constituirea servitutii

Conform art.431 „Servitutea poate fi constituită prin destinaţie stabilită de proprietar prin acte juridice ori prin uzucapiune"

Stabilirea servituţii prin destinaţie de către proprietar are loc atunci cînd unul şi acelaşi proprietar a două imobile vecine stabileşte între ele o stare de fapt care ar fi servitute dacă ar aparţine la proprietari diferiţi. Aceste servituţi iau naştere cînd cele 2 imobile vor avea proprietari diferiţi. Pot fi constituite pe această cale numai servitutile continue şi aparente (de exemplu servitutea distanţei plantaţiilor). (vezi Art.432 C.c.)

In principiu, orice servitute poate fi stabilită prin act juridic. Confrom art.431 alin.2 C.c: actul juridic prin care se constituie servitutea se încheie în formă autentică. Servitutea constituită prin acte juridice este opozabilă după înscriere în registrul bunurilor imobile. Actul juridic constitutiv de servitute poate fi cu titlu oneros sau titlu gratuit, convenţie sau testament.

Conform art.433 C.c. prin uzucapiune se pot dobîndi numai servitutile continue şi aparente, precum şi cele neaparente şi pozitive. Servitutile neaparente şi negative nu se pot dobîndi prin uzucapiune.

Categorii de servituţi

1. Servitutea de grăniţuire - conform căreia proprietarul de teren poate cere proprietarului de teren vecin să ia parte la instalarea unui hotar stabil de demarcare sau la restabilirea unui hotar deteriorat (art. 393 C.c). Cheltuielile pentru demarcare se împart între vecini în mod egal dacă din raporturile existente între ei nu reiese altfel.
2. Servitutea distanţei plantaţiilor, potrivit căreia nu se pot planta arbori, cu excepţia celor mai mici de 2 metri, la o distanţă mai mică de 2 metri faţă de hotar (art.389 alin.3).
3. Servitutea picăturilor din streaşină, potrivit căreia acoperişul trebuie să fie construit astfel încît apa, zăpada sau gheaţa să cadă exclusiv pe teritoriul proprietarului. (art.386 C.c)
4. Servitutea privind distanţa construcţiilor - orice construcţie lucrare sau plantaţie se poate face de către proprietarul terenului numai cu respectarea unei distanţe minime faţă de linia de hotar (art.389 alin.1 C.c.)
5. Servitutea de scurgere a apelor naturale, potrivit căreia proprietarul terenului inferior nu poate împiedica scurgerea provocată de proprietarul terenului superior sau de alte persoane, aşa cum este cazul apelor care ţîşnesc pe acest teren deteriorat unei lucrări subterane întreprinse pe terenul proprietarului superior, cazul apelor provenite din secarea terenurilor mlăştinoase ale apelor folosite într-un scop casnic, agricol sau industrial, însă numai dacă această curgere precedă vărsarea într-un curs de apă sau într-un şanţ (art.382 alin.2 C.c).
6. Servitutea izvoarelor - conform căreia proprietarul poate acorda orice întrebuinţare izvorului de pe terenul său cu condiţia de a nu aduce atingere drepturilor dobîndite de proprietarul terenului inferior (art.385 alin.2 C.c).
7. Servitutea de trecere - dacă terenul este lipsit de comunicaţie prin orice cale de acces de folosinţă comună, conducte de alimentare cu apă, conducte de energie electrică, gaze, telecomunicaţii, proprietarul poate cere vecinilor să-i permită utilizarea terenurilor lor pentru instalarea comunicaţiei necesare (art.392 alin2,3 C.c).

Stingerea servituţii

Dreptul de servitute se poate stinge conform art.440 C.c. în următoarele situaţii:

1. consolidare, cînd ambele terenuri ajung să aibă acelaşi proprietar;
2. renunţare a proprietarului terenului dominant;
3. expirarea termenului;
4. răscumpărarea;
5. imposibilitatea de exercitare;
6. neuz pentru o perioadă de 10 ani;
7. dispariţia a oricărei utilităţi a lor;

exproprierea terenului aservit, dacă servitutea este contrară utilităţii publice căreia îi va fi afectat bunul ecspropriat art.442 C.c.