Conform art.443 alin.1 C.c. „superficia este dreptul real imobiliar de a folosi terenul altuia în vederea edificării şi exploatării unei construcţii, deasupra si sub acest teren sau al exploatării unei construcţii existente".
Dreptul de superficie se naşte în temeiul unei act juridic sau a unei dispoziţii legale, fiind opozabil terţelor din momentul înscrierii în registrul bunurilor imobile.
Actul juridic în temeiul căreia se naşte superficia poate fi o convenţie sau testament. Acestea constituie titluri pe baza cărora se dobîndeşte dreptul de superficie asupra terenurilor proprietăţii particulare.
Cît priveşte construirea superficiei prin dispoziţii legale art.10/1 legea pentru modificarea şi completarea legii privind preţul normativ şi modul de vînzare - cumpărare a pămîntului din 7 decembrie 2000, care prevede că în cazul în care proprietarul obiectivelor privatizate sau ai întreprinderilor şi obiectivelor private nu au cumpărat sau nu au arendat terenuri aferente obiectivelor şi întreprinderilor menţionate.
De la aceştea se va încasa anual plata pentru folosirea terenului stabilită în mod unilateral de consiliile locale.
Drepturile de superficie prezintă următoarele caractere juridice:
- este un drept real imobiliar, avînd ca obiect întotdeauna un bun imobil, adică o suprafaţă de teren;
- este determinat în timp, astfel art.444 alin.2 C.c. stabileşte că dreptul de superficie se constituie pe un termen de 99 de ani, dacă nu a fost stabilit un alt termen;
- dreptul de superficie se înscrie în registrul bunurilor imobile numai cu rangul întîi;
- este alienabil căci se transmite prin succesiune;
Exercitarea superficiei
Dreptul de superficie conferă titularului său atributele de posesie, folosinţă şi dispoziţie. Posesia şi folosinţa terenului pe care se află construcţia se pot exercita în strînsă legătură şi în limitele necesare exercitării dreptului de proprietate, care intră la alcătuirea dreptului de superficie. Ba mai mult, superficială dispune de substanţa terenului numai în vederea realizării construcţiei ce urmează a fi amplasată pe acel teren. Cît priveşte dispoziţia juridică, superficiarul poate înstrăina construcţia, dar respectînd dreptul de preempţiune al proprietarului de teren. Art.447 C.c.
De asemenea art.448 C.c. prevede obligaţia superficiarului de a plăti o redevenţă proprietarului terenului, dacă actul juridic nu prevede astfel pentru folosirea terenului (vezi în cod)
Conform art.449 C.c. dreptul de superficie se stinge:
- la expirarea termenului;
- prin consolidare, dacă terenul şi construcţia devin proprietatea aceleiaşi persoane;
- la cererea proprietarului terenului dacă superficiarul nu a ridicat construcţia în termenul superficiat în actul juridic.
- în alte cazuri prevăzute de lege.
La stingerea dreptului de superficie, construcţia aflată pe teren se transmite de drept proprietarului acestuia. Proprietarul terenuluitrebuie să plătească superficiarului o despăgubire corespunzătoare pentru construcţie. Despăgubirea nu este corespunzătoare, dacă nu acoperă cel puţin două treimi din valoarea de piaţă a construcţiei.
Proprietarul terenului se poate elibera de plata despăgubiri dacă prelungeşte dreptul superficiarului, înaintea expirării acestui drept, pe durata previzibilă de exploatare a construcţiei. In cazul în care refuză prelungirea superficiarul pierde dreptul la despăgubire. Superficiarul nu are dreptul, la stingerea dreptului de superficie, să ridice construcţia sau părţi ale ei.
Superficiarul are dreptul de retenţie a construcţiei pînă la plata despăgubirii. Pretenţia în despăgubire este garantată cu teren în loc de superficie şi cu rangul acesteia.