În ştiinţele politice există un cvasi-consens în privinţa instituţiilor politice şi anume: instituţiile create şi menţinute de comunităţile politice se încadrează în patru tipuri (cf. Rothstein 2003, 137). Aceste categorii sunt:
- Instituţii care instituie reguli: cele care elaborează, adoptă reguli obligatorii pentru comunitatea politică, pentru protejarea şi promovarea intereselor acestora.
- Instituţii care aplică regulile: cele care pun în practică regulile adoptate.
- Instituţii care modifică regulile: cele care rezolvă conflictele individuale, litigiile ocazionate de interpretarea concretă a regulilor, conflicte ce apar în aplicarea practică a regulilor.
- Instituţii coercitive, cele care impun regulile: cele care sunt necesare în impunerea regulilor faţă de membrii comunităţii politice şi care impun şi sancţiuni celor care nu respectă aceste reguli.
Alegerile sunt instituţii ale sistemelor politice moderne, reprezintă o instituţie de bază a democraţiilor. Statele democratice constituţionale - fie ele republici sau monrahii - au ca fundament un sistem al reprezentării politice, compus din organe alese ciclic, pe baza unui drept electoral. Aceste organe sau corpuri alese sunt cele care adoptă norme, atât legislative, cât şi administrative, de la ele emană şi puterea executivă la diferite nivele (guverne, puterea administrativă locală a primarilor etc.)
În consecinţă, alegerile sunt instituţii politice care contribuie, la rândul lor, la constituirea instituţiilor politice din categoria 1 .şi 2.
Într-un sens mai larg, instituţiile politice înseamnă „reguli" formalizate într-o măsură mai mare, într-un grad ce diferă de caracterul pur informal al regulilor care există numai prin „norme culturale" sau norme pur sociale şi sunt legate mai mult de procedurile coercitive ale „puterii" politice. Din acest punct de vedere „legitimitatea" instituţiilor politice este un
aspect mai important, iar alegerile pot fi privite şi ca proceduri ce conferă legitimitate tuturor instituţiilor politice din cele patru tipuri, enumerate mai sus. Alegerile pot fi văzute ca o condiţie necesară dar nu şi suficientă a exercitării puterii politice într-un regim democratic.
Sensul cuvântului 'alegere':
- alegerea unei posibilităţi, unei variante, alternative din cele date - corespunde cuvântului englezesc elect
- chibzuire, decizie - corespunde cuvântului englezesc choose, choise
Problema alegerilor în ştiinţele politice:
- politologia electorala
- studiul comportamentului electoral
Politologia electorală are domeniul legat de primul sens (elect) al cuvântului, problematica studiată fiind legată de:
- instituţiile politice electorale
- proceduri electorale
- studiul interdependenţei dintre sistemul politic şi cel electoral
Studiul comportamentului electoral cuprinde cercetarea:
- preferinţelor politice, electorale
- agregarea preferinţelor
- într-un sens mai larg, cuprinde şi socializarea politică
Acest domeniu de cercetare s-a individualizat în anii 1940-50 şi a devenit cunoscut sub denumirea de disciplină psephologie în cadrul ştiinţei politice. În această perioadă au fost formulate primele teorii „Social Choice", resp. „Public Choice" şi s-a pus problema, cum ar trebui construit acel sistem electoral care ar produce cea mai bună reprezentare a preferinţelor tuturor cetăţenilor/alegătorilor şi ar conduce la cele mai adecvate politici publice şi aranjamente instituţionale cele mai bune.
În 1951 Arrow a demonstrat însă (teorema Arrow) că un sistem electoral ideal care satisface, concomitent, mai multe cerinţe, este conformă mai multor scopuri, este imposibil din punct de vedere matematic (Kovacs 1997, 21).
Pe lângă ştiinţele politice fenomenul alegerilor politice este studiat şi în sociologie, psihologie socială şi ştiinţele juridice. Toate aceste investigaţii au îmbogăţit conceptele legate de alegeri.
Există mai multe accepţiuni privind fenomenul electoral. Există concepţia conform căreia alegerile constituie o aparenţă menită să mascheze mecanismul real al exercitării puterii. Există, apoi, o concepţie reducţionistă: alegerile constituie o „tehnică" al transferului de putere care se reduce la elemente procedurale vizând exprimarea şi colectarea voturilor, precum şi distribuirea mandatelor. O concepţie mai largă: alegerile înseamnă procedura prin care sunt colectate preferinţele politice..
Curentul de gândire al electoralismului, răspândită mai ales în SUA, consideră alegerile ca fiind sinonime cu democraţia. Este o concepţie despre „puterea democratică" exagerată a alegerilor, acestea devenind leacul universal în introducerea democraţiei. Organizaţiile internaţionale (ONU, NATO, OSCE) par a fi tributare acestui mod de gândire, considerând democratice acele ţări ale căror guverne şi-au dobândit mandatul la alegeri libere. Deci, conform acestei concepţii, alegerile libere constituie condiţia necesară şi suficientă a democraţiei (Kovacs 1997, 12). Abordarea complexă a alegerilor:
- este o instituţie multifuncţională
- un instrument democratic al exercitării puterii
- un mijloc de formare a politicilor publice
- asigură agregarea voinţei publice din preferinţele individuale
- este o procedură prin care se realizează consens şi care legitimează.