Alegerile au o multitudine de funcţii, toate fiind legate de funcţionarea democraţiei. Cele mai importante sun următoarele funcţii (Kovacs 1997, 13-15):
- Impunerea principiului majorităţii
Istoria principiului majorităţii este foarte veche (a fost practicata la greci antici, în lucrările senatului din Roma, în cadrul dietelor medievale), reprezintă aceea „tehnică" care relevă persoana sau opinia care are sprijinul cel mai larg.
- Asigurarea participării pentru cetăţeni
Participarea politică are mai multe forme, astfel: intrarea într-un partid, sprijinul financiar al unui partid, sprijinul unui partid prin cheltuieli de timp liber şi activităţi benevole, participare la demonstraţii, scrisori către politicieni, autorităţi, lămurirea unei persoane în privinţa votului, căutarea politicienilor pentru diferite avantaje, iniţiative cetăţeneşti, strângere de semnături, iniţierea unei strângeri de semnături şi, în final, participarea la vot. Participarea la alegeri prin vot a dobândit o importanţă centrală odată cu extinderea şi generalizarea dreptului la vot şi a devenit cea mai importantă formă de participare politică la care recurg cei mai mulţi cetăţeni (restul formelor de participare sunt mult mai restrâns utilizate). De exemplu: în Europa de Vest 60-80% din populaţia adultă participă la alegeri, în schimb, celelalte forme de participare cuprind numai 10% din această populaţie.
- Asigurarea alegerii dintre alternative
Pluralismul politic din perspectiva alegerilor înseamnă competiţie deschisă dintre partide, competiţie în care intervin cetăţenii prin voturile lor. Cetăţeanul decide deci în privinţa poziţiilor parlamentare, are influenţî asupra alternativelor, programelor politice, acordându-le sau nu şansa de a deveni alternative de guvernare. Decizia privind guvernarea depinde direct de vot, totuşi, numai în sistemele majoritar-bipartidiste, în alte sisteme tratativele privind coaliţiile de guvernare sunt hotărâtoare, tratative care se poartă după alegeri.
Nici schimbarea guvernelor nu înseamnă, neapărat, schimbări în politici publice, schimbări ce corelează cu intenţiile alegătorilor. Aceasta se datorează faptului:
- rolului tratativelor duse pentru formarea coaliţiilor
- faptului că în cursa electorală partidele aflate în competiţie „ajustează" obiectivele de politici publice preferinţelor alegătorului median (teza Hotelling-Downs)
- Formarea unui guvern
Un scop important al alegerilor este instituirea unei guvernări stabile. Sistemele electorale proporţionale conduc, mai degrabă, la o coalitie multipartidista, deci guvernări mai puţi stabile.
- Alternanţa paşnică la putere
Alegerile pot fi privite şi ca mijloc de rezolvare paşnică a conflictelor acumulate, deci ca mijloc de schimbare paşnică a celor aflaţi la putere. Contribuie mult la menţinerea păcii sociale faptul că se ştie: cei care se află la putere au un mandat clar limitat în timp.
- Menţinerea, crearea sau lărgirea spaţiului public al politicului
Concursul pentru voturi face publică dezbaterea privind programele, alternativele posibile, dar şi socoteala pentru rezultatele obţinute se dă în public.
- Funcţia de legitimare
Alegerile contribuie mult la legitimarea socială a puterii. Procedura electorală în sine are, deja, un efect de legitimare, întrucât participarea cetăţenească manifestată prin vot reînnoieşte funcţionarea sistemului politic. Regulile şi procedurile electorale, adoptate în consens, utilizate în comun prin participarea comună a părţilor aflate în competiţie, legitimează, astfel, nu numai noul guvern ales, ci întregul sistem politic în totalitatea ei. Voturile date exprimă nu numai încrederea acordată partidelor şi candidaţilor aleşi dar şi sistemului politic în întregime.
- Rolul de recrutare
Alegerile asigură şi baza de resurse umane a politicii. Competiţia electorală nu aduce numai alternative/programe noi, aceasta are loc prin apariţia competitorilor noi. Alternativele noi sunt credibile dacă sunt prezentate prin competitori, actori noi. Pe lângă recrutare alegerile contribuie, astfel, şi la reînnoirea culturii politice. (Kovacs 1997, 13-15)