Drept

Alegerile constituie o condiţie necesară dar nu şi suficientă a democraţiei. Menţinerea democraţiei este imposibilă fără alegeri, dar problema democraţiei nu poate fi redusă la organizarea corectă, garantată şi periodică a alegerilor. Pe de altă parte, problema poate fi formulată şi invers: sunt toate alegerile democratice, oare? Care sunt condiţiile pe care trebuie să satisfacă alegerile ca ele să fie „democratice"? Ce condiţii trebuiesc îndeplinite ca alegerile să servească la legitimarea întregului sistem politic şi nu numai la desemnarea celor care guvernează? În urma lui Butler-Penniman-Ranney pot fi formulate 6 condiţii (cf. Kovacs 1997, 16), acestea fiind:

1. Populaţia adultă să aibă drept de vot, practic fără limitări.
2. Alegerile să aibă loc la date şi perioade bine stabilite, cunoscute dinainte.
3. Să nu existe grupuri semnificative care n-au posibilitatea de a înfiinţa un partid, respectiv de a participa la alegeri.
4. Toate mandatele să fie obţinute prin concurs electoral.
5. Campania electorală să fie „Fair" - corectă, în condiţii echitabile -, şi să nu împiedice participarea nici a candidaţiilor, nici a alegătorilor.
6. Exprimarea liberă şi secretă a votului, contabilizarea lor corectă şi verificabilă, publicarea rezultatelor şi a tuturor date legate de alegeri. Candidaţii aleşi să rămână posesori ai mandatului obţinut până la noua alegere.

Un alt autor, Arend Lijphart formulează condiţii şi mai severe (1990):

1. Egalitatea reprezentării pentru toţi cetăţenii: grupurile reprezentate de un reprezentant ales trebuie să fie de aceeaşi mărime (ca număr).
2. Graniţele circumscripţiilor electorale să corespundă - pe cât posibil - graniţelor unităţilor administrative.
3. Circumscripţiile electorale să fie teritorii geografice compacte
4. Să se asigure reprezentarea minorităţilor politice şi etnice.
5. Să nu se distorsioneze în favoarea niciunui partid, grup minoritar sau etnic distribuţia mandatelor.
6. Flexibilitate relativ la schimbarea preferinţelor electorale.
7. Relaţie/raport cât de cât linear dintre număr de voturi şi mandate, să nu existe salturi bruşte în această relaţie.
8. Principiul precedent să fie valabil şi pentru minorităţile etnice şi rasiale.
9. Şanse egale în toate circumscripţiile pentru toate partidele şi toţi candidaţii.
10. Egalitatea voturilor, luată în considerare şi la stabilirea rezultatelor alegerilor.
11. Utilizarea tuturor voturilor, pe cât posibil, la stabilirea rezultatului; minimizarea voturilor pierdute.
12. Rolul reprezentantului ales în corpul legislativ trebuie să fie proporţională cu numărul cetăţenilor reprezentaţi de el.
13. Grupuri egale de cetăţeni trebuie să aibă, pe cât posibil, un număr de reprezentanţi egali în legislativ.
14. Valabilitatea principiului majorităţii: o minoritate nu poate alege majoritatea reprezentanţilor în corpul legislativului (există exemple în sens contrar: Marea Britannia, 1974)

Acest set de criterii este foarte sever, majoritatea legilor electorale nu reuşesc să le satisfacă.

Aceste condiţii sunt stipulate, de obicei, în legile electorale, la nivelul constituţiei se prevede, în majoritatea cazurilor, numai drepturile electorale şi garanţiile aferente. Dreptul de vot şi dreptul de a fi ales (dreptul electoral activ şi pasiv) este stipulat în constituţia României prin articolele 36 şi 37, iar articolul 16 şi 37 coroborat cu 40 reglementează condiţiile exercitării drepturilor electorale. Astfel: functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, in conditiile legii, de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara şi în condiţiile egalităţii de sanse intre femei si barbati.Candidatii trebuie sa fi implinit, pana in ziua alegerilor inclusiv, varsta de cel putin 23 de ani pentru a fi alesi in Camera Deputatilor sau in organele administratiei publice locale, varsta de cel putin 33 de ani pentru a fi alesi in Senat si varsta de cel putin 35 de ani pentru a fi alesi in functia de Presedinte al Romaniei. Nu pot fi aleşi avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organica. Conform articolului 62, Camera Deputatilor si Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, potrivit legii electorale.

Sistemul electoral, numărul deputaţilor şi senatorilor este stabili prin legea electorală. Legea electorală este, conform Constituţiei, lege organică, adoptarea ei se face cu jumătate plus 1 din numărul parlamentarilor.

O reglementare similară găsim, de exemplu, în Ungaria. Paragraful 70 al constituţiei Ungariei stipulează dreptul de vot şi dreptul de a fi ales, iar elementele procedurale ale alegerilor sunt cuprinse într-o lege electorală adoptată cu o majoritate de 2/3 din deputaţii prezenţi (cap.XIII.).