Fiecare sistem electoral se caracterizează printr-o valoare de prag, ce reprezintă acel rezultat minimal (exprimat, de obicei, procentual) pe care trebuie să realizeze partidul respectiv pentru a obţine mandat. Există două tipuri de praguri:
- pragul juridic (explicit): este stabilit prin legea electorală, de obicei în cazul sistemelor proporţionale
- pragul implicit (natural, efectiv): este un prag al cărei valoare rezultă din caracteristicile sistemului electoral şi numărul competitorilor politici
Pragul juridic naţional, stipulat prin lege, poate avea valori într-un interval relativ larg.
Rolul acestui prag: diminuarea fragmentării sistemului de partide, micşorarea numărului
de partide în vederea formării unor coaliţii stabile.
Praguri explicite stabilite la nivel naţional:
17%: Grecia (între 1974-1981)
10%: Turcia,
7%: Polonia,
5%: România, Ungaria, Armenia, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Estonia, Germania, Slovacia. 4%: Austria, Italia, Suedia, Ucraina, Norvegia (1989), Ungaria
alegeri locale (capitala şi listele pentru consiliile judeţene). 3%: România (1992-1999) 2%: Albania, Danemarca (1964-88) 1%: Izrael, Olanda (1946-52) 0,67%: Olanda
După cum se vede, pragul juridic cel mai des utilizat are valoarea de 4-5%. Cu cât este mai mare valoarea pragului, cu atât creşte numărul voturilor „irosite". Astfel, de exemplu, în Turcia introducerea pragului de 10% a condus la pierderi de voturi în proporţie de 46%. O pierdere similară de voturi a avut loc şi în alegerile parlamentare din 2000, după introducerea pragului de 5%, în judeţele din sudul Transilvaniei (Brasov, Sibiu, Hunedoara, Alba) proporţia „voturilor irosite" a ajuns la 25-40%.
Pragul implicit rezultă din magnitudinea circumscripţiei, formula electorală şi numărul partidelor competitoare.
Sistemele majoritare care prin natura lor sunt dezavantajoase pentru partidele mici, nu utilizează, de obicei, praguri explicite (excepţie: sistemul francez). Deci când analizăm praguri implicite ne referim în primul rând la sisteme majoritare sau mixte. Pragul implicit este o plajă de valori de prag posibile dintre pragul de intratre şi pragul de excludere.
Pragul de intrare este acel procent minim al voturilor, începând de la care un partid are şansa să obţină mandat. Pragul de excludere: este procentul maximal care asigură, chiar şi în condiţiile cele mai defavorabile, obţinerea mandatului.
Exemplu 1.: o circumscripţie uninominală, alegeri cu majoritate simplă, cinci candidaţi. Pragul mai scăzut este de 20%, întrucât un candidat poate să învingă deja cu acest scor dacă toţi ceilalţi candidaţi obţin un rezultat în jur de 20%. Pragul mai ridicat este de 50% pentru un candidat care are aproape 50% în timp ce ceilalţi trei au 0 voturi. Deci şansa de a obţine un mandat începe la 20% şi devine certă peste 50%. Exemplu 2: într-un sistem proporţional cu formula D'Hondt, într-o circumscripţie cu 3 mandate pentru care concurează trei partide, pragul mai scăzut este în jur de (puţin peste) 20%, întrucât pentru un partid devine posibilă obţinerea unui mandat la acest scor dacă celelalte două partide rămân la 40-40%, cu scoruri egale, respectiv, dacă celelalte două au 60% şi 20%. Pragul mai ridicat e 25%: peste acest scor un partid obţine, sigur, un mandat, chiar şi în situaţia cea mai defavorabilă, când unul dintre partide totalizează tot restul voturilor, aproape 75%.
Pragul implicit este, deci, o variabilă ce variază în funcţie de formula electorală, de magnitudine, de numărul partidelor, candidaţilor din competiţie. În cazul unui sistem electoral dat se poate calcula cu o precizie relativă această valoare, denumită prag efectiv, valoarea ei depinzând în sisteme proporţionale în primul rând de magnitudine. Formula empirică care dă valoarea pargului:
P = 75 / (M+1) %
unde: P = valoarea pragului; M = magnitudinea (Enyedi - Korosenyi 2004, 251)