Drept

Caracterizare generală

Majoritatea statelor europene (cu excepţie Marii Britaniei, Franţei şi a Irlandei) utilizează sisteme proporţionale (sau mixte). Caracteristicile structurale ale acestor sisteme (PR - Proporţional Representation) sunt:

• sunt orientate spre partide şi nu spre candidaţi. Alegătorii votează în primul rând pentru partide (pe liste de partide) şi nu pentru candidaţi individuali.
• De obicei folosesc două categorii de formule: formulele celor mai mari resturi şi metodele celor mai mari medii. în cazul formulelor celor mai mari resturi, mai întâi se calculează un coeficient, apoi câtul dintre numărul de voturi câştigate de listele de partid şi acest coeficient va fi determinant în privinţa numărului de mandate câştigate de partidul respectiv. Pentru mandatele şi resturile rămase sunt posibile mai multe proceduri. La metoda celor mai mari medii se calculează de la pas la pas o „medie" pentru fiecare partid, şi în urma ordinei descrescătoare a acestor medii se atribuie mandate.
• Sistemele proporţionale necesită, prin definiţie, circumscripţii plurinominale, cel puţin circumscripţii de 2 mandate (teoretic). Cu cât magnitudinea este mai mare (sunt mai multe mandate într-o circumscripţie) cu atât sistemul este mai proporţional.
• Circumscripţiile pot fi pe un singur nivel sau pe mai multe nivele (aceasta din urmă, practic, înseamnă circumscripţii pe două nivele, soluţii cu un număr de nivele peste două sunt foarte rare)
• Se pot utiliza praguri explicite (juridice).

în cadrul sistemelor proporţionale soluţia cea mai răspândită este organizare circumscripţiilor pe un singur nivel. Majoritatea acestor sisteme utilizează metoda d'Hondt, urmat de metoda Sainte-Lague modificată, coeficientul Hare şi Droop - acestea fiind cel mai des utilizate.

O subcategorie specială constituie ţările în care nu există circumscripţii la nivel subnaţional, teritoriul naţional constituie o singură circumscripţie; asemenea ţări sunt: Olanda, Izrael şi Slovacia.

Sistemele pe două nivele au fost constituite pentru combina avantajele circumscripţiilor mici (relaţia alegător-reprezentant mai strâns, mai nemijlocit) cu cele ale circumscripţiilor mai mari (proporţionalitate mai bună). Există două subtipuri ale sistemelor pe două nivele (Lijphart 1997b, 78):

• sisteme cu transfer de resturi: la nivelul inferior al circumscripţiilor se utilizează una din formulele celor mai mari resturi (LRM), dar atribuirea mandatelor se face numai pentru prima fază (pentru mandate întregi rezultate din împărţirea numărului de voturi la coeficientul formulei), resturile de voturi şi mandatele rămase (neatribuite) vor fi transferate şi însumate la nivelul circumscripţiei superioare şi numai după această însumare se va proceda la împărţirea mandatelor rămase.
• sisteme cu mandate de corecţie: aici circumscripţiile inferioare sunt utilizate pentru începerea distribuirii mandatelor, dar împărţirea mandatelor se termină la nivelul circumscripţiei superioare. Procedura cel mai des utilizată: un număr predeterminat de mandate, numite mandate de corecţie sau de compensare sunt distribuite la nivelul circumscripţiei superioare pentru a corecta disproporţionalitatea de la nivelele inferioare. Distribuirea lor se face pe baza rezultatelor totalizate de la toate circumscripţiile inferioare care fac parte din circumscripţia de nivel superios. Numărul mandatelor de corecţie îl găsim dacă scădem suma mandatelor atribuite la nivel inferior din numărul total de mandate (numărul locurilor din parlament).

Sistemele proporţionale existente pot fi împărţite, practic, după o propunere a lui Lijphart, în patru categorii (Lijphart 1997b, 69-78). Acestea sunt:

Sisteme proporţionale, circumscripţii pe un singur nivel, metoda d'Hondt

Cam jumătatea sistemelor proporţionale intră în această categorie. Explicaţia rezidă în faptul că deşi metoda d'Hondt este mai puţin proporţională, totuşi este o metodă foarte populară (pentru că sistemele electorale sunt constituite în consensul partidelor mari care aleg o formulă ce îi favorizează). Exemple cunoscute din această categorie de sisteme:

• Metoda d'Hondt cu circumscripţii pe un nivel a fost folosită în Norvegia şi Suedia până la sfârşitul anilor '40, când s-a făcut o trecere la metoda Sainte- Lague.
• S-a utilizat in Spania până în 1989, în Elveţia între 1947 şi 1987, în Portugalia până în 1987 (inclusiv la alegerile europarlamentare), în Finlanda până în anul 1987
• O versiune specială este sistemul din Olanda şi Izrael, sisteme cu o singură circumscripţie la nivel naţional în care se aleg cei 150 respectiv 120 de parlamentari
• Alegerile europarlamentare în majoritatea ţărilor europene sunt organizate prin sisteme electorale de acest tip (cu o singură circumscripţie, la nivel naţional), şi anume, în ţările: Danemarca, Portugalia, Olanda, Spania, Germania, România, Ungaria şi Franţa (aici sunt, insă, mai multe circumscripţii subnaţionale).

Sisteme proporţionale, circumscripţii pe un singur nivel, altă metoda decât cea d'Hondt

Dintre celelalte formule proporţionale în cadrul sistemelor proporţionale pe un nivel sunt utilizate mai frecvent următoarele formule:

• Formulă STV este utilizată în sistemul irlandez, atât pentru parlamentul naţional irlandez, cât şi pentru alegerile pentru PE. S-a mai utilizat în Malta până 1981. Această metodă înseamnă utilizarea votului preferenţial şi atribuirea mandatului pe baza coeficientului Droop. Se pleacă de la opţiunile prime exprimate pe candidaţi, dacă numărul acestora nu întruneşte numărul indicat de coeficientul Droop, se procedează pe baza unui algoritm de redistribuire (vezi metoda mai sus, II.3.3.)

În sistemele care utilizează STV, magnitudinea circumscripţiei este relativ scăzută din motive practice: o magnitudine mai mare i-ar solicita mult prea mult pe alegători întrucât aceştia ar trebui să stabilească o ierarhie lungă a preferinţelor.

• Coeficient Hare este utilizat în Grecia (atât în alegerile parlamentare naţionale cât şi pentru PE), precum şi în Germania din anul 1989, la alegerile pentru Parlamentul

European, dar aceasta a fots formula utilizată şi în Izrael între 1951-1969 (cu un sistem cu o singură circumscripţie, la nivel naţional)

3) Metoda Sainte-Lague este utilizată din anii '50 în Suedia şi Norvegia

Sisteme proporţionale, circumscripţii pe două nivele şi transfer de resturi

La nivelul circumscripţiilor inferioare se utilizează una din formulele LRM, dar mandatele rămase neatribuite după prima fază, în loc să fie atribuite în continuare în ordinea descrescătoare a resturilor, sunt transferate împreună cu „resturile neutilizate" ale voturilor la o circumscripţie de nivel superior şi vor fi distribuite acolo după totalizarea tuturor resturilor.

Sisteme electorale din această categorie

• În Austria între 1945-70 au fost organizate opt alegeri după acest tip: în circumscripţiile inferioare (25 la număr) mandatele au fost atribuite după coeficientul Droop (în prima fază), apoi în 4 circumscripţii superioare a fost finalizată atribuirea mandatelor cu aplicarea metodei d'Hondt. Acest sistem austriac pe două nivele a fost modificat în 1971, s-a introdus o nouă împărţire a circumscripţiilor pe două nivele, iar la nivelul inferior coeficientul Droop a fost înlocuit cu cel Hare.
• Sistemul italian între 1948-87 (cu o transformare): la nivel inferior s-a utilizat coef.Imperiali (în 32 circumscripţii), apoi la nivelul superior (o circumscripţie la nivel naţional) coeficientul Hare.
• La alegerile pentru PE la ambele nivele se utilizează coeficientul Hare.
• Sistemul din România, până 2008 (la nivelul inferior coef.Hare, la nivelul superior metoda D'Hondt)

În sisteme cu transfer de resturi nivelul inferior este cel determinant din punctul de vedere al proporţionalităţii. La nivelul superior nu domină partidele mari, întrucât nu neapărat partidele mari au cele mai multe resturi. La nivelul inferior formula Hare produce cele mai multe resturi şi mandate neatribuite, suficiente, de obicei, pentru îmbunătăţirea proporţionalităţii (vezi sistemul electoral românesc până în 2008, în baza legii L373/2004).

Sisteme proporţionale, circumscripţii pe două nivele, cu mandate de corecţie

Aici circumscripţiile inferioare sunt folosite pentru începerea atribuirii mandatelor, finalizarea se face la nivelul circumscripţiei superioare pe un număr de mandat bine stabilit. Procedura cel mai des utilizată: un număr predeterminat de mandate, numite mandate de corecţie sau de compensare sunt distribuite la nivelul circumscripţiei superioare pentru a corecta disproporţionalitatea de la nivelele inferioare. Distribuirea lor se face pe baza rezultatelor totalizate de la toate circumscripţiile inferioare care fac parte din circumscripţia de nivel superios. Numărul mandatelor de corecţie îl găsim dacă scădem suma mandatelor atribuite la nivel inferior din numărul total de mandate (numărul locurilor din parlament). Sisteme de acest tip:

• Sistemul german, la nivel inferior, în circumscripţii uninominale mici swe utilizează formula majorităţii relative, iar la nivelul superior metoda d'Hondt (apoi coeficientul Hare). Datorită circumscripţiilor uninominale de nivel inferior sistemul german este considerat sistem mixt, dar în baza indicelui de proporţionalitate poate fi considerat sistem proporţional.
• Suedia între 1970-88, pe ambele nivele utilizează metoda Sainte-Lague modificată
• Norvegia din 1989, pe ambele nivele utilizează metoda Sainte-Lague modificată
• Danemarca din 1964l: la nivel inferior metoda Sainte-Lague modificată, la nivel superior coeficientul Hare

În sistemele cu mandate e corecţie formulele nivdelului superior sunt cele determinante.