Caracteristicile generale ale sistemelor electorale pentru PE Tipul sistemului
În prezent în fiecare stat membru alegerile europarlamentare au loc printr-un sistem electoral proporţional, conform directivelor stabilite. Din 1999 a fost introdus şi în Marea Britanie un sistem proporţional, la ora actuală numai Irlanda are un sistem diferit, bazat pe VUT (STV), un sistem care, însă, produce şi el rezultate proporţionale.
Virsta minimă pentru drepturile electorale
În fiecare stat membru dreptul de vot (inclusiv la europarlamentare) se acordă de la vârsta minimă de 18 ani.
În şapte ţări membre (Danemarca, Germania, Spania, Olanda, Portugalia, Finlanda şi Suedia) dreptul de fi ales este condiţionat, prin lege, de împlinirea vârstei de 18 ani. În Austria această vârstă minimă este de 19 ani; în Belgia, Irlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Cehia, Marea Britanie, Slovacia şi Luxemburg este de 21 ani; în Franţa 23; în Cipru, Grecia şi Italia de 25 ani.
Candidaturi, incompatibilitati
Din 2004 este interzis deţinerea concomitentă a unui mandat în Parlamentul European şi în cel naţional. Sunt două excepţii, Irlanda şi Marea Britanie, care au primit derogare de la această regulă.
Sunt incompatibile şi alte funcţii cu mandatul europarlamentar, astfel: nu poate fi membru în Parlamentul European persoana care este membrul vreunui guvern naţional, al Comisiei Europene, a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene şi altele.
Circumscripţii electorale, magnitudinea
În nouă state membre vechi (Austria, Danemarca, Grecia, Finlanda, Olanda, Luxemburg, Portugalia, Spania şi Suedia) teritoriul naţional formează o singură circumscripţie, nu este împărţit în circumscripţii subnaţionale în privinţa euroalegerilor. În aceste ţări alegătorul votează în orice parte a ţări aceleaşi liste.
În cinci state membre vechi (Belgia, Irlanda, Italia, Franţa şi Marea Britanie) teritoriul naţional este împărţit în mai multe circumscripţii. Germania are o soluţie specială, legea electorală permite înregistrarea atât a listelor naţionale cât şi a celor regionale (soluţia bazată pe existenţa dualităţii CDU-CSU).
Magnitudinea în cazul ţărilor cu circumscripţii subnaţionale este următoarea: în Italia - 15,6; în Franţa - 9,75; în Belgia - 8; în Marea Britanie - 7 şi în Glanda - 3,25. Numai în cazul Spaniei se poate ridica întrebarea logică, de ce nu s-a procedat, având în vedere mărimea teritoriului şi a populaţiei, la împărţirea în mai multe circumscripţii pe baza regionalismului deja existent. S-a adoptat soluţia cu o singură circumscripţie pentru a întări unitatea politică a teritoriului care este deja împărţit în regiuni pe baze de tradiţii şi identităţi etnolingvistice.
Cele 12 ţări care au aderat după 2004 au adoptat soluţia cu o singură circumscripţie, astfel şi în România.
Formula electorală
- Se aplică formula D'Hondt în: Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franţa, Olanda, Luxemburg, Marea Britanie, Portugalia, Spania, Ungaria, România.
- Formula Hare este utilizată în: Germania, Italia
- Formula Sainte-Lague modificată este utilizată în Suedia.
- în Grecia se aplică metoda „Eniskhimeni Analogiki", o metodă mai complicată într-o circumscripţie naţională unică. Este o metodă mixtă care combină coeficientul Hagenbach-Bischoff cu formula d'Hondt, metodă discutată într-un mod destul de controversat în literatura de specialitate.
- VUT (STV) este utilizată pentru atribuirea mandatelor din Irlanda şi Irlanda de Nord Metodele de atribuire a mandatelor nu sunt, deci, unice, singura caracteristică fiind că toate aceste metode sunt formule proporţionale.
Pragul
În unele ţări nu există nici un prag juridic explicit, deci nu există a cuantum minim de voturi stabilit pentru obţinerea unui mandat. Asemenea ţări fără prag explicit sunt: Belgia, Danemarca, Finlanda, Olanda, îrlanda, Luxemburg, Marea Britanie, Italia, Portugalia şi Spania.
Prag de 3% este în: Grecia. Prag de 4% în: Austria şi Suedia.
Prag de 5% în: Franţa, Ungaria, România, Germania, Letonia, Lituania, Polonia, Cehia şi Slovacia.
Structuri de balotaj, liste de candidaţi
Listă închisă, cu vot categoric în: Franţa, Grecia, Marea Britanie, Germania, Portugalia, Ungaria, România şi Spania.
Sistem cu liste deschise în: Austria, Belgia, Danemarca, Olanda, Italia şi Suedia. Sistem cu liste complet deschise: în Finlanda - aici ordinea iniţială pe listă este stabilită prin tragere la sorţi, apoi votantul marchează candidatul de pe listă pe care-l preferă. Panachage (liste libere) este utilizat în Luxemburg, unde alegătorul are atâtea voturi câte mandate există, şi le poate distribui atât pe listă cât şi între liste diferite. Structura de balotaj şi tipul listei este adoptat, de obicei, în baza tradiţiilor din ţara respectivă (tradiţia fiind sistemul folosit în alegerea parlamentelor naţionale). Franţa şi Marea Britanie sunt două ţări care trebuiau să renunţe la propriile tradiţii electorale la adoptarea sistemului pentru alegerea PE.
Cracteristici aparte, exemple de ţări
Belgia
Membrii PE sunt aleşi în patru circumscripţii (Flandra; Vallonia; Bruxelles şi împrejurimi; teritoriul german), respectiv pe trei corpuri (flamanzii, valloni, germanii): 14 mandate au flamanzii, 10 au francofonii (valloni), iar un mandat este deţinut de grupul german. Partidele au liste regionale. Lista este deschisă: se poate vota atât lista, cât şi o persoană de pe listă. Pentru a depune în mod valid candidatura, candidaţii trebuie să obţină susţinerea prin semnătură a cel puţin cinci parlamentari belgieni din grupul lingvistic respectiv. Mandatele sunt distribuite prin metoda d'Hondt.
Germania
Partidele decid în mod liber, dacă depun listă de candidaţi la nivel federal sau mai multe liste pe landuri. Această soluţie îşi are originea în alianţa CDU-CSU, întrucât aceste două partide nu concurează niciodată. Astfel, se poate ca CDU să aibă liste de candidaţi în toate landurile, numai în Bavaria nu, iar CSU să aibă o listă numai în Bavaria - bineînţeles, liste care, formal, sunt liste CDU-CSU. Această combinaţie are importanţă în atingerea pragului. Mandatele se împart la nivel federal, listele sunt închise, nu există vot preferenţial.
Pot lansa liste de candidaţi toate partidele care sunt membre în vreun partid european. Partidele care au mai puţin decât 5 membrii în parlamentul federal sau de land, pot depune liste de candidaţi dacă au strâns 4000 de semnături de sprijin pentru liste federale sau 2000 pentru listele de land (regionale).
Grecia
În Grecia se poate vota pe liste, fără vot preferenţial, listele fiind închise. Partidele sau coaliţiile de partide care depun liste de candidaţi sunt obligaţi să depună o sumă de 3000 de euro, sumă ce li se restituie dacă partidul a reuşit să depăşească pragul de 3%. Există o mică concesie în privinţa incompatibilităţii: numai primii doi de pe listă pot fi membrii atât în parlamentul naţional, cât şi în cel european (PE), restul nu. Profesorii universitari, primarii, funcţionarii publici, membri ai corpurilor armate (armata, poliţia), înalţii demnitari ai statului nu pot candida pentru PE. Distribuirea mandatelor se face după o formulă specială, combinată (vezi mai sus).
Irlanda
Se aplică VUT (STV) care este un sistem cvasi-proporţional. Sunt distribuite 14 mandate în 4 circumscripţii (Dublin, Munster, Leinster, Connacht/Ulster), sistemul circumscripţiilor fiind pe un singur nivel.
Pe listă, candidaţii sunt trecuţi în ordine alfabetică, alegătorul îşi exprimă votul preferenţial prin numerotare. După numărarea voturilor se aplică algoritmul STV (vezi mai sus). Nu este obligatoriu pentru votanţi a cuprinde pe fiecare candidat în ordinea preferinţelor, precum nici partidele nu sunt obligate a depune liste cu număr complet de candidaţi (în limita mandatelor).
Fiecare candidat trebuie să depună o sumă în EUR ce corespunde 1000 lirei sterline irlandeze, această cauţiune i se returnează dacă reuşeşte să acumuleze un sfert din numărul de voturi necesare pentru obţinerea unui mandat. Mai există condiţia ca fiecare candidat poate să candideze numai într-o singură circumscripţie.
Italia
Sunt distribuite 78 mandate PE într-un sistem proporţional pe liste, organizat pe două nivele (5 circumscripţii de nivel inferior, 1 circumscripţie de nivel superior - la nivel naţional), cu formula Hare.
Cele cinci circumscripţii subnaţionale sunt: Italia de Nord-Vest, Italia de Nord-Est, Italia Centrală, Italia de Sud şi insulele.
Au drept necondiţionat de a depune liste de candidaţi acele partide care în ciclul precedent au fost prezente în PE, celelalte partide trebuie să strângă în fiecare circumscripţie 35.000 de semnături de susţinere.
Distribuţia mandatelor la nivelul circumscripţiile se face cu formula Hare până la resturi, apoi resturile însumate şi mandatele neatribuite se distribuie la nivel naţional, tot prin formula Hare.
Luxemburg
Europarlamentarii sunt aleşi într-o singură circumscripţie, la nivel naţional. Fiecare alegător are 6 voturi pe care le poate distribuie pe liste libere (panachage), atât în cadrul
unei liste, cât şi între liste (sau combinând aceste posibilităţi), dar poate să acorde
voturile şi listei în sine. Pe o listă pot figura maximum 12 candidaţi.
Liste de candidaţi pot fi depuse de: 250 de persoane cu drept de vot, un parlamentar
european sau un parlamentar în parlamentul naţional.
Formula utilizată este: metoda Hare / Hagenbach-Bischoff.
Austria
Sistemul este proporţional, pe liste, listele fiind deschise: votul poate fi exprimat pentru o listă sau pentru un candidat de pe listă. Există o singură circumscripţie, la niivel naţional. Pragul este de 4%, formula utilizită pentru atribuirea mandatelor: metoda d'Hondt. Condiţia depunerii candidaturii este depunerea unei sume stabilite de cauţiune.
Marea Britanie
Între 1979 şi 1999 cele 78 de mandate europarlamentare au fost distribuite în 78 de circumscripţii uninominale. Din 1999 s-a început introducerea sistemului proporţional, în 2004 aceste alegeri au avut loc în 11 circumscripţii regionale, cu liste regionale închise. Partidele sau candidaţii individuali trebuie să aibă suportul a cel puţin 30 de persoane cu drepturi electorale şi trebuie să depună o cauţiune de 5000 lire sterline, care vor fi returnate ulterior, dacă alegerea a avut loc cu succes pentru lista sau candidatul respectiv. Conform reglementărilor britanice, pot participa la alegerile europarlamentare atât membrii ai Camerei Comunelor, cât şi ai Camerei Lorzilor, Marea Britanie obţinând o derogare de la regula UE privind incompatibilitatea membru PE - membru parlament naţional.
Numărul de ceţăţeni britanici pe un mandat de PE este de 681.000.
Mandatele se distribuie cu metoda d'Hondt între listele închise în Anglia, Scoţia şi Wales,
iar în Irlanda de Nord se utilizează metoda VUT (STV).
Franţa
Franţa este membru fondator al Uniunii Europene, alegerile europarlamentare sunt reglementate de o lege din 1977, modificată - ultima dată - în 2003 (prin Legea nr. 327.) pentru introducerea circumscripţiilor subnaţionale.
Alegerile franceze pentru PE au loc într-un sistem proporţional cu 8 circumscripţii regionale. Atribuirea celor 87 de mandate se face cu metoda d'Hondt, şi acele liste obţin mandate care au atins, în circumscripţia respectivă, pragul de 5%. Listele sunt închise, nu există vot preferenţial, nu pot fi întocmite liste de candidaţi comune pentru mai multe partide.
Numărul de ceţăţeni francezi pe un mandat de PE este de 677.000. (STRATEK, 13) Ungaria
În Ungaria membrii PE sunt aleşi într-un sistem proporţional pe liste, listele fiind închise. Partidele depun liste de candidaţi cu o ordine prestabilită care nu poate fi modificată de opţiunea alegătorilor, în total 30 de candidaţi.
Există o singură circumscripţie, la nivel naţional. Listele de candidaţi trebuie să întrunească suportul a 20.000 cetăţeni cu drept de vot. Pragul este de 5%, mandatele se împart prin metoda d'Hondt.
România
În România membrii PE sunt aleşi într-un sistem proporţional pe liste, listele fiind închise. Pot candida şi candidaţi independenţi. Există o singură circumscripţie, la nivel naţional. Pragul este de 5%, mandatele se împart prin metoda d'Hondt.