Alegerile prezidenţiale din Statele Unite sun alegeri indirecte. Fondatorii sistemului politic au ajuns la această soluţie în urma unui compromis din 1787. Ei au refuzat alegerile directe pentru că au considerat că lupta electorală, în această situaţie, s-ar concentra asupra statelor cu populaţie numeroasă.
Preşedintele este ales, deci, de un corp de electori ai cărui membrii sunt delegaţi de statele membre.
Fiecare stat are aţîţia electori, câţi senatori şi congresmani are în total. Numărul acestora este stabilit în felul următor:
- numărul congresmanilor este proporţională cu populaţia statului, întrucât congresmenii sunt aleşi în circumscripţii uninominale, egale între ele ca număr de populaţie.
- fiecare stat are doi senatori, indiferent de mărimea lui
- capitala Washington are 3 electori deşi nu are reprezentare în Congresul american Corpul de electori însumează, în total, 538 de electori (nr.mandate din senat + nr.mandate din congres + 3 mandate din Washington), din care preşedintele trebuie să câştige cel puţin 270 de electori.
Candidaţii trebuie să ducă o luptă electorală şi să câştige electorii din fiecare stat. În această luptă s-a instituit regula „învingătorul ia totul", ceea ce măreşte importanţa statelor mari (California are 55 electori.). Regula este valabilă în 48 de state din cele 50, numai două state - Nebraska şi Maine - fac excepţie de la ea, unde electori statului „duc mai departe" proporţia voturilor din statul respectiv.
Una din consecinţe este că pot apărea diferenţe dintre proporţia voturilor cetăţeneşti şi voturile electorilor, diferenţe ce conduc chiar la rezultate cu sens contrar. Astfel, în anul 2000 voturile electorilor au dat alt rezultat, decât ceas indicată de proporţia votului popular - ceea ce s-a întâmplat a patra oară în istoria SUA.
Alegerile au fazele lor preliminare, în „alegerile primare", denumite primaries şi caucus- uri, partidele (Partidul Democrat şi Partidul Republican) îşi nominalizează propriul candidat la funcţia de preşedinte al statului. Nominalizarea se face la convenţiile naţionale ale partidelor, convenţii pentru care nominalizarea delegaţiilor se face la aceste primary şi caucus-uri, adică alegeri interne ce se desfăşoară separat în fiecare stat membru. În fiecare stat membru se aleg un număr de delegaţi, numărul lor fiind proporţional cu populaţia statului. Pe lângă delegaţi, nominalizaţi în această procedură, există şi superdelegaţii partidelor (politicienii cei mai importanţi) care pot decide liber în convenţie, pe cine sprijină dintre candidaţii interni ai partidului pentru alegerile prezidenţiale.
Diferenţa dintre primary şi caucus: la primary se aleg direct, de către membrii de partid, delegaţii partidului din statul respectiv pentru convenţia naţională, prin caucus-uri acest lucru se întâmplă mediat, prin electori.
În final, Partidul Democrat nominalizează 4315 delegaţi, iar Partidul Republican 2509 delegaţi. Aceştia desemnează în convenţia fiecărui partid candidatul partidului respectiv pentru cursa prezidenţială.