Urmărirea penală, ca faza a procesului penal presupune desfăşurarea unui mare volum de activităţi necesare realizării obiectului şi scopului procesului penal stipulat în art. 1 C.P.P. şi concretizat în strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
În partea specială a Codului de procedură penală sunt prezentate cronologic instituţiile şi activităţile specifice fazei de urmărire penală, care în mod logic încep cu sesizarea organelor de urmărire penală, continuă cu începerea urmăririi penale, efectuarea acţiunilor de urmărire penală, punerea sub învinuire, prezentarea materialului de urmărire penală, terminarea urmăririi penale şi trimiterea în judecată sau altă soluţie ce rezultă din administrarea probelor în cauză.
Cu toate acestea, în cadrul acestor etape ordinea în care urmează a fi administrate probele, nu poate fi anticipată, activităţile respective au o succesiune întâmplătoare, determinată de condiţiile concrete ale fiecărei cauze penale în parte.
Acţiunile de urmărire penală sunt efectuate de organul de urmărire penală numai după pornirea urmăririi penale în strictă conformitate cu prevederile Codului de procedură penală. De la această regulă fac excepţie, cercetarea la faţa locului (art.148 C.P.P.) şi percheziţia corporală sau ridicarea (art. 130 C.P.P.), care pot fi efectuate şi până la pornirea urmăririi penale.
În cazul în care, în incinta unei unităţi publice sau private se va efectua o acţiune de urmărire penală, atunci va fi necesar consimţământul conducerii sau al proprietarului acestei unităţi sau cu autorizaţia procurorului, iar în anumite cazuri prevăzute de Codul de procedură penală, cu autorizaţia judecătorului de instrucţie.
Cercetarea, percheziţia, ridicarea de obiecte şi alte acţiuni procesuale la domiciliu pot fi efectuate doar cu consimţămîntul persoanei domiciliate la adresa respectivă, sau cu autorizaţia judecătorului de instrucţie. În cazul infracţiunilor flagrante, consimţămîntul sau autorizaţia respectivă nu sunt necesare, însă despre efectuarea acţiunilor respective este informat imediat, dar nu mai tîrziu de 24 ore, procurorul sau, după caz, judecătorul de instrucţie care urma să autorizeze acţiunea de urmărire penală respectivă.
Acţiunile de urmărire penală în sediile reprezentanţelor diplomatice şi instituţiilor asimilate acestora, precum şi în clădirile în care locuiesc membrii acestor reprezentanţe şi instituţii asimilate lor, se pot efectua numai de către procuror şi numai la cererea sau cu consimţămîntul reprezentantului diplomatic ori al conducătorului instituţiei asimilate reprezentanţei diplomatice şi în prezenţa acestora. În acest caz consimţămîntul pentru efectuarea acţiunilor de urmărire penală, se cere prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe al R. Moldova şi aceste acţiuni se efectuează în prezenţa unui reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe al R. Moldova.
Organul de urmărire penală este obligat să explice participanţilor la urmărirea penală drepturile şi obligaţiile lor şi acest fapt este consemnat în procesul-verbal al acţiunii procesuale respective. Tot odată, organul de urmărire penală este obligat să înmîneze bănuitului, învinuitului, victimei, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile şi reprezentanţilor lor legali în scris, contra semnătură, informaţia despre drepturile de care dispun şi obligaţiile pe care le au în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală şi să dea explicaţii asupra tuturor acestor drepturi şi obligaţii.
Acţiunile de urmărire penală legate de limitarea inviolabilităţii persoanei, domiciliului, limitarea secretului corespondenţei, convorbirilor telefonice, comunicărilor telegrafice şi a altor comunicări, precum şi alte acţiuni prevăzute de lege se efectuează cu autorizaţia judecătorului de instrucţie. Ca excepţie, acţiunile de urmărire penală sub formă de percheziţie, cercetare la faţa locului în domiciliu şi punerea bunurilor sub sechestru în urma percheziţiei pot fi efectuate fără autorizarea judecătorului de instrucţie, în baza ordonanţei motivate a procurorului, în cazurile infracţiunilor flagrante. În aceste cazuri, judecătorul de instrucţie trebuie să fie informat despre efectuarea acestor acţiuni de urmărire penală în termen de 24 ore, iar în scop de control, i se prezintă materialele cauzei penale în care sunt argumentate acţiunile de urmărire penală efectuate. În cazul în care sunt temeiuri suficiente, judecătorul de instrucţie, prin încheiere motivată, declară acţiunea de urmărire penală legală sau, după caz, ilegală.
În caz de neîndeplinire a cerinţelor legitime ale organului de urmărire penală, efectuarea silită a examinării corporale, internarea persoanei într-o instituţie medicală pentru efectuarea expertizei, luarea de probe pentru cercetare comparativă se face cu autorizarea judecătorului de instrucţie. Drept temei pentru a începe procedura autorizării acţiunilor de urmărire penală îl constituie ordonanţa motivată a organului investit cu astfel de împuterniciri şi demersul procurorului, prin care se solicită acordul pentru efectuarea acţiunilor de urmărire penală.
În partea descriptivă a ordonanţei se descrie: fapta încriminată, indicându-se locul, timpul, modul săvârşirii acesteia, forma de vinovăţie, consecinţele infracţiunii, pe baza cărora se stabilesc acţiunile de urmărire penală necesare pentru a fi efectuate, rezultatele care trebuie să fie obţinute, termenul de efectuare a acţiunilor, locul efectuării, responsabilii de executare, metodele de fixare a rezultatelor şi alte date ce au importanţă pentru adoptare de către judecătorul de instrucţie a unei hotărâri legale şi întemeiate. La ordonanţă se anexează materialele ce confirmă necesitatea efectuării acestor acţiuni.
Împotriva acţiunilor organului de urmărire penală poate înainta plângere bănuitul, învinuitul, reprezentantul lor legal, apărătorul, partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă şi reprezentanţii acestora, precum şi alte persoane ale căror drepturi şi interese au fost lezate de către organele de urmărire penală. Plângerile împotriva acţiunilor organului de urmărire penală se adresează judecătorului de instrucţie. Depunerea plângerii nu suspendă exercitarea acţiunii atacate dacă persoana care efectuează urmărirea penală nu consideră aceasta necesar.