Punerea sub învinuire ocupă un loc deosebit în faza de urmărire penală. Acest act totalizează activitatea petrecută până la momentul dat caracterizând probele acumulate şi orientează activitatea de urmărire penală de mai departe. Punerea sub învinuire contribuie la apariţia unui participant nou, a unui participant principal – învinuitul. Soluţionarea întemeiată a problemei despre punerea sub învinuire trebuie să contribuie la consolidarea legalităţii şi a odinei de drept, la ocrotirea intereselor drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, la educarea cetăţenilor în spiritul respectării Constituţiei. În cazul în care există suficiente probe că infracţiunea a fost săvîrşită de o anumită persoană, organul de urmărire penală întocmeşte un raport cu propunerea de a pune persoana respectivă sub învinuire. Raportul cu materialele cauzei penale se înaintează procurorului.
Dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii preventive, atunci organul de urmărire penală înaintează propuneri în raport şi în această privinţă. Dacă, după examinarea raportului organului de urmărire penală şi a materialelor cauzei, procurorul dacă consideră că probele acumulate sunt suficiente, el emite o ordonanţă de punere sub învinuire a persoanei. Întocmirea ordonanţei de punere sub învinuire serveşte ca garanţie în asigurarea inevitabilităţii răspunderii penale pentru infracţiunea săvîrşită şi este începutul atragerii la răspundere penală.
Ordonanţa de punere sub învinuire trebuie să cuprindă: data şi locul întocmirii; de către cine a fost întocmită; numele, prenumele, ziua, luna, anul şi locul naşterii persoanei puse sub învinuire, precum şi alte date despre persoană care au importanţă juridică în cauză; formularea învinuirii cu indicarea datei, locului, mijloacelor şi modului de săvârşire a infracţiunii şi consecinţele ei, caracterul vinei, motivelor şi semnelor calificative pentru încadrarea juridică a faptei, circumstanţelor în virtutea cărora infracţiunea nu a fost consumată în cazul pregătirii sau tentativei de infracţiune, formelor de participaţie, dacă infracţiunea a fost săvîrşită de un grup de persoane; circumstanţele care agravează răspunderea, menţiunea despre punerea persoanei respective sub învinuire în calitate de învinuit în această cauză conform articolului, alineatului şi punctului articolului din Codul penal care prevăd răspundere pentru infracţiunea comisă.
În cazul în care învinuitul este tras la răspundere pentru săvârşirea mei multor infracţiuni care urmează a fi încadrate juridic în baza diferitelor articole, aliniate sau puncte ale articolului din Codul penal, în ordonanţă se arată care anume infracţiuni au fost săvârşite şi articolele sau punctele articolelor care prevăd răspunderea pentru aceste infracţiuni. Înaintarea acuzării învinuitului se face de către procuror în prezenţa apărătorului în decurs de 48 ore din momentul emiterii ordonanţei de punere sub învinuire, dar nu mai târziu de ziua în care învinuitul s-a prezentat sau a fost adus în mod silit.
La prezentarea persoanei ce-i trebuie pusă în vedere învinuirea i se verifică personalitatea. Procurorul, după stabilirea identităţii învinuitului, îi aduce la cunoştinţă ordonanţa de punere sub învinuire şi îi explică conţinutul ei. Actul de punere în vedere a învinuirii constă în aducerea la cunoştinţă a persoanei învinuite şi a apărătorului a conţinutului ordonanţei de punere sub învinuire. Se termină acest act cu semnarea ordonanţei de către procuror, învinuit, apărător şi alte persoane care participă la această acţiune. Semnăturile se aplică pe ordonanţa de punere sub învinuire, indicându-se data şi ora punerii sub învinuire.
După înaintarea acuzării, procurorul îi va explica învinuitului drepturile şi obligaţiile acestuia prevăzute în art. 66 C.P.P. Învinuitului i se înmânează copia de pe ordonanţa de punere sub învinuire şi informaţia în scris privind drepturile şi obligaţiile lui. Aceste acţiuni de asemenea se consemnează în ordonanţa de punere sub învinuire.
La punerea în vedere a învinuirii, când învinuitul este minor, în afară de apărător, trebuie să asiste în mod obligatoriu pedagogul sau psihologul. După punerea în vedere a învinuirii, învinuitul imediat se audiază în prezenţa unui apărător ales sau numit din oficiu.
Audierea învinuitului de fiecare dată se începe cu întrebarea dacă acceptă să facă declaraţii asupra învinuirii care i se încriminează. În cazul în care învinuitul refuză să facă declaraţii, aceasta se menţionează în procesul-verbal al audierii. Dacă învinuitul acceptă să facă declaraţii, atunci procurorul îl întreabă dacă recunoaşte învinuirea înaintată.
Explicaţiile învinuitului se consemnează în procesul-verbal de la persoana întâi. Învinuitul este audiat în aceeaşi zi în condiţiile prevăzute în art.104 Cod de procedură penală. După terminarea audierii învinuitul semnează fiecare pagină a procesului-verbal de audiere şi în întregime tot procesul-verbal, menţionând că: „procesul-verbal l-am citit” sau „mi-a fost citit şi cele expuse corespund declaraţiilor făcute, careva obiecţii şi demersuri nu am” şi semnează.
Ca regulă, cu punerea în vedere a învinuirii, urmărirea penală nu se termină, se petrec încă un şir de acţiuni de urmărire penală, care dau posibilitatea de a acumula probe noi care demonstrează participarea învinuitului la săvârşirea a unei sau alte infracţiuni sau că învinuitul nu a săvârşit careva infracţiuni, pentru care mai înainte i s-a pus în vedere învinuirea. În legătură cu acest fapt ordonanţa de punere sub învinuire întocmită anterior trebuie să fie schimbată sau modificată, care se efectuează în felul următor:
- dacă, în cursul urmăririi penale, apar temeiuri pentru schimbarea sau completarea acuzării înaintate învinuitului, procurorul este obligat să înainteze învinuitului o nouă acuzare sau să o completeze pe cea anterioară în conformitate cu prevederile articolelor respective din Codul de procedură penală;
- dacă, în cursul urmăririi penale, învinuirea înaintată nu s-a confirmat într-o anumită parte a ei, procurorul dispune scoaterea persoanei de sub urmărirea penală în privinţa acestui capăt de învinuire.