Reţinerea constituie o măsură procesuală de constrângere aplicată în cadrul procesului penal şi constă în privarea de liberate pe o perioadă de timp stabilită de lege. Reţinerea este definită de legislator, drept măsură luată de organul competent de a priva de libertate o persoană pe un termen de până la 72 de ore (art.6 alin.1 pct. 40 C.P.P.). Potrivit art. 165 C.P.P. constituie reţinere privarea persoanei de libertate, pe o perioadă scurtă de timp, dar nu mai mult de 72 de ore, în locurile şi în condiţiile stabilite prin lege.
Pot fi supuse reţinerii:
- persoanele bănuite de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de un an;
- învinuitul, inculpatul care încalcă condiţiile măsurilor preventive neprivative de libertate, luate în privinţa lui, dacă infracţiunea se pedepseşte cu închisoare;
- condamnaţii în privinţa cărora au fost adoptate hotărâri de anulare a condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau de anulare a liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen.
Reţinerea persoanei poate avea loc in baza:
- procesului-verbal, în cazul apariţiei nemijlocite a motivelor verosimile de a bănui că persoana a săvârşit infracţiunea;
- ordonanţei organului de urmărire penală;
- hotărârii instanţei de judecată cu privire la reţinerea persoanei condamnate până la soluţionarea chestiunii privind anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau anularea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen ori, după caz, cu privire la reţinerea persoanei pentru săvârşirea infracţiunii de audienţă.
Temeiurile pentru reţinerea persoanei bănuit de săvârşirea infracţiunii sunt stabilite în art. 166 C.P.P. Organul de urmărire penală are dreptul să reţină persoana bănuită de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de un an numai în cazurile:
1) dacă aceasta a fost prinsă în flagrant delict;
2) dacă martorul ocular, inclusiv partea vătămată, vor indica direct că anume această persoană a săvârşit infracţiunea;
3) dacă pe corpul sau pe hainele persoanei, la domiciliul ori în unitatea ei de transport vor fi descoperite urme evidente ale infracţiunii.
În alte circumstanţe care servesc temei pentru a bănui că această persoană a săvârşit infracţiunea, ea poate fi reţinută numai dacă a încercat să se ascundă sau dacă nu are loc de trai permanent ori nu i s-a putut constata identitatea. Reţinerea persoanei în temeiurile menţionate poate avea loc până la înregistrarea infracţiunii în modul stabilit de lege. Înregistrarea infracţiunii se efectuează imediat, dar nu mai târziu de 3 ore de la momentul aducerii persoanei reţinute la organul de urmărire penală, iar în cazul când fapta pentru care persoana a fost reţinută nu este înregistrată în modul corespunzător, persoana se eliberează imediat.
Reţinerea persoanei nu poate depăşi 72 de ore din momentul privării de libertate. Persoana reţinută până la expirarea a 72 de ore de la momentul privării de libertate, trebuie să fie arestată sau, după caz, eliberată.
Procedura reţinerii şi eliberării persoanei reţinute. Despre fiecare caz de reţinere a unei persoane bănuite de săvârşirea unei infracţiuni organul de urmărire penală, în termen de până la 3 ore de la momentul privării ei de libertate, întocmeşte un proces-verbal de reţinere, în care sânt indicate temeiurile, motivele, locul, anul, luna, ziua şi ora reţinerii, fapta săvârşită de persoana respectivă, rezultatele percheziţiei corporale a persoanei reţinute, precum şi data şi ora întocmirii procesului-verbal. Procesul-verbal este adus la cunoştinţă persoanei reţinute, totodată i se înmânează în scris informaţie privind drepturile prevăzute în art.64 C.P.P., inclusiv dreptul de a tăcea, de a nu mărturisi împotriva sa, de a da explicaţii care se includ în procesul-verbal, de a beneficia de asistenţa unui apărător şi de a face declaraţii în prezenţa acestuia, fapt care se menţionează în procesul-verbal. Procesul-verbal de reţinere este semnat de persoana care l-a întocmit şi de persoana reţinută. În cel mult 6 ore de la întocmirea procesului-verbal, persoana care l-a întocmit prezintă procurorului o comunicare în scris privitor la reţinere. Motivele reţinerii sânt aduse imediat la cunoştinţă persoanei reţinute, numai în prezenţa unui apărător ales sau numit din oficiu.
În cazul reţinerii minorului, persoana care efectuează urmărirea penală este obligată să comunice imediat aceasta părinţilor minorului sau persoanelor care îi înlocuiesc. Persoana reţinută va fi audiată în conformitate cu prevederile art.103 şi 104 C.P.P., dacă acceptă să fie audiată. Persoana care efectuează reţinerea este în drept să supună persoana reţinută percheziţiei corporale în condiţiile art.130 C.P.P.
Există următoarele tipuri de reţinere a persoanei:
- reţinerea persoanei prinse asupra faptului comiterii infracţiunii de către orice cetăţean sau care a încearcă a se ascunde, imediat după săvârşirea infracţiunii (art.168 C.P.P.);
- reţinerea persoanei în baza ordonanţei organului de urmărire penală pentru a fi pusă sub învinuire(169 C.P. P.);
- reţinerea învinuitului în baza ordonanţei organului de urmărire penală până la arestare (170 C.P.P.);
- reţinerea persoanei în baza încheierii instanţei, în caz de infracţiune de audienţă (171 C.P.P.);
- reţinerea persoanei condamnate până la soluţionarea chestiunii privind anularea condamnării cu suspendarea executării pedepsei sau anularea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen (172 C.P.P.).
Legea procesual-penală acordă dreptul de a reţine persoana bănuită nu numai organelor de urmărire penală dar şi oricărui cetăţean de rând. Potrivit art. 168 C.P.P. oricine este în drept să prindă şi să aducă forţat la poliţie sau la o altă autoritate publică, persoana prinsă asupra faptului săvârşirii unei infracţiuni sau care a încercat a se ascunde ori să fugă imediat după săvârşirea infracţiunii.
Persoana prinsă în aceste condiţii, poate fi legată în cazul în care opune rezistenţă reţinerii. Dacă sânt temeiuri de a presupune că persoana prinsă are asupra sa armă ori alte obiecte periculoase sau obiecte care prezintă interes pentru cauza penală, persoana care a prins-o, poate lua forţat obiectele respective, pentru a le transmite organului de urmărire penală. Persoana prinsă şi adusă în faţa organului de urmărire penală, este reţinută conform prevederilor art.166 C.P.P. sau după caz, eliberată.
Legea procesual-penală în art. 173 C.P.P. prevede obligaţia persoanei care a întocmit procesul-verbal de reţinere, imediat, dar nu mai târziu de 6 ore, să ofere posibilitate persoanei reţinute, a anunţa una din rudele apropiate sau o altă persoană, la propunerea reţinutului, despre locul deţinerii. În cazul în care persoana reţinută este cetăţean al unui alt stat, despre reţinere este informată, în termenul menţionat, ambasada sau consulatul acestui stat dacă persoana reţinută insistă.
Dacă persoana reţinută este militar, în termen de cel mult 6 ore, este informată unitatea militară, în care ea satisface serviciul militar, sau centrul militar unde este la evidenţă. În cazuri excepţionale, dacă aceasta o cere caracterul deosebit al cauzei, cu consimţământul judecătorului de instrucţie, înştiinţarea privind reţinerea poate fi efectuată în termen care nu va depăşi 72 de ore de la reţinere, cu excepţia cazului în care persoana reţinută este minoră. În cazul în care, în urma reţinerii persoanei, rămân fără supraveghere minori sau alte persoane pe care le are la întreţinere ori bunurile acesteia, organul de urmărire penală este obligat să ia măsurile prevăzute în art.189 C.P.P.
Persoana reţinută urmează a fi eliberată în cazurile în care (art.174 C.P.P.):
1) nu s-au confirmat motivele că persoana reţinută a săvârşit infracţiunea;
2) lipsesc temeiuri de a priva de libertate persoana în continuare;
3) organul de urmărire penală a constatat la reţinerea persoanei, o încălcare esenţială a legii;
4) a expirat termenul reţinerii;
5) a expirat termenul de reţinere şi instanţa nu a autorizat arestarea preventivă.
Persoana eliberată după reţinere nu poate fi reţinută din nou pentru aceleaşi temeiuri. La eliberare, persoanei reţinute i se înmânează certificat în care este menţionat de către cine a fost reţinută, temeiul, locul şi timpul reţinerii, temeiul şi timpul eliberării.