Instrumentul, juridic şi economic în acelaşsi timp, prin care se prevăd şi se autorizează cheltuielile şi resursele statului este bugetul public. Bugetul public este, de asemenea, instrumentul prin intermediul căruia se poate stabili un echilibru între nevoile colective şi mijloacele prin care se asigură acoperirea acestora. A face un buget înseamnă a enumera, a evalua şi a compara în mos periodic, dinainte şi pe o perioadă de timp în viitor, cheltuielile de făcut şi veniturile de perceput[1].
Bugetul este un instrument juridic şi economic pentru că elaborarea, execuţia şi controlul bugetar sunt realizate în conformitate cu legile de aprobare, cu procedurile de drept bugetar dar şi în cadrul principiilor contabilităţii publice.
Bugetul reprezintă un procedeu economico-financiar, cu caracter evaluativ, programatic şi comparativ, compus din două părţi, respectiv din partea de venituri şi partea de cheltuieli, care se întocmeşte pe o perioadă determinată, în legătură cu resursele financiareale oricărei persoane fizice sau juridice.[2]
În literatura de specialitate este consacrată concepţia că bugetul public reprezintă actul juridic necesar pentru stabilirea şi autorizarea prealabilă a veniturilor şi cheltuielilor[3].
O opinie foarte interesantă este aceea potrivit căreia bugetul este programul prin care se prevăd şi se aprobă veniturile şi cheltuielile destinate exercitării funcţiilor statului şi satisfacerii altor nevoi publice pentru o perioadă determinată (de obicei un an) program ce îmbracă forma legii[4].
În doctrina străină s-a optat pentru o definiţie sintetică a bugetului, în termeni asemănători celei din Decretul asupra contabilităţii publice din Franţa din 31 mai 1862, care , în art. 5, arată că „bugetul este actul prin care sunt prevăzute şi autorizate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului sau altor servicii pe care legile le supun la aceleaşi reguli”.
Din cuprinsul definiţiilor formulate rezultă trei elmente specifice ale bugetului public:
- Bugetul public este un act de previziune, în sensul că prezintă un tablou evaluativşi comparative de venituri publice, adică sursele băneşti ale bugetului;
- Bugetul public este un act de autorizare, prin care puterea executivă este împuternicită de puterea legislativă să cheltuiască şi să perceapă venituri în acord cu prevederile bugetare;
- Bugetul public este un act anual, deci limitat în timp la o perioadă mai potrivită pentru a se efectua programarea şi a se urmări execuţia bugetară[5].
[1] M. Lăzeanu, Curs de ştiinţă şi legislaţie financiară, 1942, p. 133.
[2] Cristina Oneţ, op. cit., p. 33.
[3] Ioan Gliga, Drept financiar public, Ed. All, Bucurşti, 1994, p. 46-48, Emil Bălan, Drept financiar, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999, p. 17.
[4] Doina Petică Roman, Dreptul finanţelor publice, Cada de editură şi presă Tribuna, Sibiu, 2004, p. 26.
[5] Viorel Roş, op. cit., p. 66.