Drept

Dreptul cetăţenilor români de a beneficia de asigurări sociale este consacrat în Constituţie indirect, respectiv prin consacrarea dreptului la ocrotirea sănătăţii[1], dar cu acest prilej legiuitorul constituant face vorbire expresă despre obligaţia statului de a organiza sistemul public de asigurări sociale[2].

În acest sens, legea reglementează sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale[3]. Pentru a putea fi mai uşor gestionate resursele financiare destinate susţinerii sistemului public de asigurări sociale, a fost creat un buget public, de interes naţional, care să servească exclusiv realizării acestui scop. Sistemul public de asigurări sociale se referă, cu precădere, la pensii, dar şi la alte drepturi de asigurări sociale.

1.         Principiile asigurărilor sociale de stat

Principiile de organizare şi funcţionare a sistemului public naţional de asigurări sociale sunt următoarele:

• Unicitatea.

Potrivit acestui principiu este organizat şi funcţionează un singur sistem public naţional de asigurări sociale, garantat de stat. Concomitent, se prevăd posibilitatea şi condiţiile de organizare şi funcţionare a unor sisteme private, facultative, de asigurări sociale.

• Obligativitatea.

În concordanţă cu cerinţele acestui principiu, persoanele fizice care desfăşoară activităţi aducătoare de venituri şi îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege sunt cuprinse, prin efectul legii, în sistemul public naţional de asigurări, beneficiind de drepturi şi având obligaţii reglementate.

Asigurările sociale cuprind: personalul din companiile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale, întreprinderile privare, cooperatorii, asociaţii, agricultorii, avocaţii, slujitorii cultelor, toţi pensionarii şi membrii lor de familie.

Practic, astăzi toţi cetăţenii activi ai ţării, pensionarii şi membrii lor de familie sunt ocrotiţi prin asigurările sociale, ceea ce înseamnă că la baza asigurărilor sociale se află principiul generalităţii şi că statul garantează aceste drepturi prin Constituţie şi prin alte acte normative.

• Garantarea de către stat a drepturilor de asigurări sociale.

Statul este garantul acestui drept exercitat prin sistemul public naţional al asigurărilor sociale. Statul sprijină acest sistem al asigurărilor sociale, în situaţii temeinic motivate, prin acoperirea deficitelor financiare potrivit prevederilor legii bugetului de stat.

• Cetăţenii sunt ocrotiţi în toate cazurile şi pentru toată perioada de pierdere a capacităţii lor de muncă.

Mamele se bucură şi de ocrotire socială deosebită în caz de sarcină, lehuzie, pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, când au copii mici bolnavi etc..

• Egalitatea.

Acest principiu are în vedere că persoanele asigurate beneficiază de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligaţii dacă îndeplinesc aceleaşi condiţii prevăzute de lege.

• Imprescriptibilitatea dreptului la pensie şi la indemnizaţiile de asigurări sociale.

Acest principiu este expres prevăzut de legislaţia de asigurări sociale. Salariaţii, membrii cooperatori, asociaţii, agricultorii şi ceilalţi cetăţeni care îndeplinesc condiţiile legale au dreptul să ceară oricând stabilirea dreptului la pensie, indemnizaţie etc..

• Pensiile şi indemnizaţiile de asigurări sociale nu pot fi cedate nici total, nici parţial.

Pensiile şi indemnizaţiile de asigurări sociale constituie un drept personal şi nu pot face obiectul vreunei tranzacţii, nu pot fi limitate şi nu pot fi cedate nici total, nici parţial, deoarece sunt menite să asigure condiţii decente de viaţă persoanei căreia i-au fost conferite.

• Autonomia şi descentralizarea.

Potrivit căruia asigurările sociale se înfăptuiesc de către asiguraţii respectivi prin organe proprii şi organizaţii competente[4].

Rolul deosebit al asigurărilor sociale constă în ocrotirea cetăţenilor în toate cazurile de pierdere a capacităţii de muncă; de asemenea, prin acordarea indemnizaţiilor şi aplicarea unor restricţii acţionează împotriva leneşilor, simulanţilor şi chiulangiilor etc. Asigurările sociale au un rol important în educarea cetăţenilor, în dezvoltarea conştiinţei cetăţeneşti, în promovarea echităţii sociale; ele cultivă atitudinea responsabilă faţă de muncă, faţă de familie etc. Asigurările sociale sunt chemate să îndeplinească un rol important în menţinerea şi ridicarea bunăstării poporului[5].

2.    Organizarea Instituţională

Organizarea instituţională a sistemului public de asigurări sociale are la bază principiul autonomiei. În temeiul acestui principiu enunţat şi al legii[6]  a fost constituită Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, iar în subordinea acesteia s-au înfiinţat case judeţene de pensii în fiecare municipiu-reşedinţă de judeţ, precum în municipiul Bucureşti, care se mai numesc şi case teritoriale de pensii având personalitate juridică.  

Casa Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale, creată în anul 2000, administrează şi gestionează sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Aceasta include o reţea teritorială, respectiv Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi casele judeţene şi locale de pensii, care constituie servicii publice investite cu personalitate juridică. Deoarece Ministerul Muncii şi

Solidarităţii Sociale are rolul principal în procesul decizional legat de administrarea bugetului asigurărilor sociale de stat, îndeplinirea responsabilităţilor Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale face obiectul controlului acestui minister.

Administrarea curentă este asigurată de un Preşedinte (care este şi secretar de Stat în Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale) şi de un Consiliu de Administraţie format din 19 membri.

Membrii Consiliului de Administraţie sunt reprezentanţi ai Guvernului, organizaţiilor patronale, sindicale şi de pensionari reprezentative la nivel naţional. Aceştia sunt desemnaţi pe o perioadă de 4 ani dar pot fi revocaţi de către cei care i-au desemnat. CNPAS îşi elaborează statutul propriu care se aprobă prin Hotărâre de Guvern. Statutul stabileşte atribuţiile Consiliului de Administraţie şi ale Preşedintelui CNPAS, modul de organizare şi funcţionare al CNPAS precum şi atribuţiile caselor judeţene de pensii. CNPAS are rolul principal în administrarea majorităţii prestaţiilor de asigurări sociale, incluse în conceptul de “securitate socială” de către legislatorul comunitar şi deţine un rol

cheie în asigurarea resurselor necesare pentru mecanismele de protecţie socială, în stabilirea unor proceduri detaliate, în finanţarea şi organizarea sistemului conform legislaţiei şi practicii naţionale.

Principalele responsabilităţi ale CNPAS sunt:

• îndrumarea şi monitorizarea aplicării dispoziţiilor legale de către casele teritoriale de pensii şi de către persoanele fizice şi juridice investite cu drepturi şi obligaţii în domeniu;
• monitorizarea colectării veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat, (colectarea şi transferul contribuţiilor de asigurări sociale şi a altor forme de contribuţii stabilite prin lege);
• organizarea, îndrumarea şi controlul activităţii de recuperare a datoriilor financiare faţă de bugetul asigurărilor sociale, protejarea fondurilor de asigurări sociale;
• furnizarea datelor necesare pentru fundamentarea şi elaborarea bugetului asigurărilor sociale de stat;
• organizarea evidenţei naţionale a contribuabililor la sistemul public precum şi a drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale;
• îndrumarea şi monitorizarea reexaminărilor medicale şi a activităţilor de recuperare a capacităţii de muncă;
• reprezentarea în faţa instanţelor;
• elaborarea de rapoarte pentru Guvern şi partenerii sociali;
• aplicarea acordurilor internaţionale de asigurări sociale la care România este parte şi dezvoltarea relaţiilor cu autorităţile similare de asigurări sociale din alte ţări;
• organizarea selecţiei şi perfecţionării profesionale pentru personalul propriu;
• implementarea, extinderea, întreţinerea şi protecţia sistemelor automate de calcul şi de evidenţă.

Cheltuielile de organizare şi funcţionare a sistemului public sunt plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, în limita a 3% din cheltuielile anuale totale.

3.     Subiecţii asigurărilor sociale de stat

Subiecţii ce vor beneficia de drepturile de asigurări sociale  protejate prin intermediul acestui sistem sunt asiguraţii, care au obligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale şi dreptul să beneficeze de prestaţii de asigurări sociale[7]. Pot fi asiguraţi în cadrul acestui sistem cetăţenii români, cei străini sau apatrizii în perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România[8].

Sunt consideraţi asiguraţi prin efectul legii  următoarele categorii de persoane:

• Persoanele care desfaşoară activităţi pe bază de contract de muncă şi funcţionari publici;
• Persoanele care îşi desfaşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul activităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate cu ale salariaţilor;
• Persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj;
• Persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin trei salarii medii brute, şi care se află în una din următoarele situaţii:
• Asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari;
• Administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management;
• Membrii ai asociaţiei familiale;
• Persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;
• Persoane angajate în instituţii internaţionale care nu sunt asiguraţi ai acestora;
• Persoanele care realizează prin cumul venituri brute pe an calenaristice echivalente cu cel puţin trei salarii medii brute şi care se vregăsesc în cel puţin două din situaţii enunţate la punctul anterior.

         Celelalte categorii de persoane care nu sunt considerate asigurate prin efectul legii, dar doresc să se asigure în sistemul public de asigurări sociale, pot face acest lucru în baza unui contract de asigurare[9].

            În sistemul public din România, se poate asigura pe bază de contract asigurarea socială, în condiţiile legii[10], pentru orice persoană care doreşte încheierea unui astfel de contract. Asigurarea prin contractul de asigurare priveşte toate riscurile sociale prevăzute de lege, neexistând posibilitatea încheierii unui contract separat, pentru fiecare dintre riscurile sociale acoperite de sistemul public.

Obligaţii:
- în cazul în care intervin modificări asupra elementelor din contractul de asigurare sociala (nume, venit asigurat, adresă, act identitate), este obligatorie încheierea unui act adiţional la contract;
- achitarea contribuţiei de asigurări sociale;
- termenul de plată este lunar, după care, în cazul neachitării contribuţiei, contractul de asigurare sociala se poate rezilia. Contractul se poate rezilia la iniţiativa oricărei părţi;
- neplata contribuţiei de asigurări sociale de către asiguraţii cu declaraţie sau contract de asigurare la termenele stabilite atrage neacordarea drepturilor la prestaţii până la achitarea contribuţiilor datorate şi a majorărilor de întârziere aferente.

Drepturi:
- persoanele care au încheiat contract de asigurare beneficiază, după o perioadă de cotizare de cel puţin 6 luni de la înscrierea în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, de prestaţii de asigurări sociale (venit de înlocuire ca urmare a pierderii totale sau parţiale a veniturilor profesionale) pentru: accidente, boli, maternitate, deces, invaliditate, bătrâneţe, recuperarea capacităţii de muncă, tratament, odihnă.
- primeşte certificatul privind stagiul de cotizare şi punctajul realizat o dată pe an gratuit şi de câte ori doreşte în cursul anului contra cost.

- de asemenea beneficiază de indemnizaţie pentru creşterea copilului până la 2 ani doar după realizarea unui stagiu minim de cotizare de 10 luni anterior datei naşterii copilului.

Evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale în sistemul public se realizează pe baza codului personal de asigurări sociale[11]. Codul personal de asigurări sociale şi modalităţile de atribuire a acestuia se stabilesc de CNPAS[12].

Fiecărui asigurat în sistemul public i se atribuie un singur cod personal de asigurări sociale. Conform legii[13] în România se pot organiza şi funcţiona societăţi private de asigurări sociale, reglementate printr-o lege specială.

[1] Constituţia României, art. 34, alin. 1.

[2] Constituţia României, art. 34, alin. 3.

[3] Cristina Oneţ, op. cit., p. 89.

[4] Bistriceanu Ghe. – Sistemul asigurărilor din România, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, p. 45-46.

[5] Nedeluţ M., Isac C. – Protecţie şi asigurări sociale, Ed.Focus, Petroşani, 2002, p. 65-67.

[6] Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale,art. 3, alin. 2 şi urm.

[7] Cristina Oneţ, op. cit., p. 91.

[8] Legea nr. 19/2000 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, art.4, alin. 2.

[9] Cristina Oneţ, op. cit., p. 91

[10] Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

[11] Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale art. 9, alin. 1.

[12] Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, art. 9, alin. 2.

[13] Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, art. 10.