Sistemul asigurărilor sociale de stat din România este organizat pe baza unui buget propriu. Acesta cuprinde veniturile sistemului public de asigurări sociale şi modalităţile de constituire a acestora, precum şi cheltuielile preconizate a fi realizate din fondurile băneşti astfel prelevate[1].
În ţara noastră există şi sisteme de asigurări sociale care nu sunt integrate în sistemul public de asigurări sociale (fără a avea însă un caracter privat propriu-zis). Asemenea sisteme sunt organizate la nivelul unor asociaţii profesionale. De pildă, Uniunea Naţională a Barourilor din România a organizat propriul sistem de asugurări sociale pentru avocaţi. Aceştia sunt asiguraţi obligatoriu în sistemul coordonat de Casa de Asigurări a Avocaţilor[2] şi datorează contribuţii pentru asigurările sociale.
Pornind de la noţiunea de buget public în doctrină a fost definit bugetul asigurărilor sociale de stat ca fiind programul prin care se prevăd şi se aprobă veniturile şi cheltuielile anuale destinate finanţării sistemului public de asigurări sociale, program ce îmbracă forma legii (în sensul de act juridic al Parlamentului)[3].
Alt autor defineşte bugetul asigurărilor sociale de stat ca fiind planul financiar anual prin care se aprobă constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor băneşti necesare funcţionării sistemului de securitate socială[4].
Prof. P. L. Beaulieu aprecia că "un buget este o prevedere a veniturilor şi cheltuielilor pe o perioadă determinată, un tablou evolutiv şi comparativ al veniturilor de împlinit şi al cheltuielilor de efectuat".
Bugetul asigurărilor sociale de stat exprimă relaţii economice băneşti ce apar în procesul repartiţiei venitului naţional cu prilejul constituirii şi repartizării unui fond specific centralizat la şi de la dispoziţia statului, în scopul satisfacerii unor interese generale ale populaţiei aflată într-o anumită structură socio-demografică[5].
[1] Mircea Ştefan Minea, Cosmin Flavius Costaş, op. cit., p. 243.
[2] Curtea Constituţională a apreciat că stabilirea nivelului cotelor de contribuţie de către Casa de Asigurări a Avocaţilor, în calitatea sa de coordonator al sistemului este constituţională (Curtea Constituţională, decizia nr. 311 din 8 iulie 2004, publicată în M. Of. Nr. 810 din 2 septembrie 2004).
[3] Cristina Oneţ, op. cit., p. 89.
[4] Mircea Ştefan Minea, Cosmin Flavius Costaş, op. cit., p. 243.
[5] Ioan Condor, Drept Financiar, op. cit., p. 215.