Etapele procedurii bugetare privind bugetul asigurărilor sociale de stat

Detalii: Categorie: Drept; Publicat: 23 Ianuarie 2020; Accesări: 2318

Procesul bugetar poate fi definit ca o succesiune de etape (faze, stadii) prin care trec bugetele publice, ca balanţe financiare, în legătură cu fundamentarea şi realizarea indicatorilor consemnaţi în acestea. Etapele parcurse de bugetele publice în misiunea lor social-economică sunt:

elaborarea proiectelor de bugete publice;
aprobarea (adoptarea) bugetelor publice;
execuţia bugetelor publice.

Etapele procedurii bugetare privind bugetul asigurărilor sociale de stat este asemănătoare, şi chiar uneori identică cu particularităţile privind organele care elaborează proiectul de buget şi urmăresc executarea anuală şi urmăresc executarea anuală a bugetului aprobat, ca şi unele aspecte specifice de realizare a veniturilor şi de efectuare a cheltuielilor acestui buget. Aceste particularităţi sunt raţional inerente dim moment ce bugetul asigurărilor sociale de stat are menirea lui proprie, exprimată de destinaţia cheltuielilor acestor asigurări, pentru acoperirea cărora acest buget dispune de venituri proprii între care este remarcabilă contribuţia bănească pentru asigurări sociale de stat.

1. Elaborare a proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat

Propunerile pentru proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat se întocmesc de către ordonatorul principal de credite al acestui buget. Conform legii, ordonatorul principal de credite este ministrul muncii şi solidarităţii sociale, dar atribuţiile sale se vor delega, în baza legii preşedintelui Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale. În această calitate, el trebuie să respecte, pentru a-şi îndeplini atribuţiile, toate obligaţiile ce revin ordonatorilor principali de credite ai bugetului de stat în condiţiile stipulate de lege pentru aceştia. Astfel, Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale este cea care va întocmi şi va comunica Ministerului Finanţelor Publice întreaga documentaţie cerută de lege, pe baza căreia se va întocmi propunerile pentru proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat la termenele stabilite pentru bugetul de stat[1].

Pe baza acestor documentaţii şi a estimărilor pentru următorii 3 ani, Ministerul Finanţelor Publice va stabili, împreună cu întregul Guvern, limitele maxime de cheltuieli pentru bugetul asigurărilor sociale de stat, cu respectarea principiului echilibrului bugetar.

În aceste condiţii, ordonatorul principal de credite al bugetului asigurărilor sociale de stat va putea proceda la definitivarea propunerilor de proiect de buget, astfel încât Ministerul de Finanţe Publice să poată definitiva, la rândul său, în termenele stabilite de lege, proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat, împreună cu proiectul legii de adoptare a acestuia pentru anul următor, spre a fi supus apoi analizei Guvernului.

Elaborarea proiectului asigurărilor sociale de stat începe încă din prima parte a anului anterior celui pentru care se întocmeşte proiectul de buget.

Această etapă are la rândul ei o înlănţuire de subetape în care sunt implicate diverse categorii de organe cu atibuţii în acest sens.

Lucrările de elaborare a proiectului bugetului de stat sunt coordonate de

către Guvern, care are între atribuţiile sale întocmirea, avizarea şi prezentarea

spre dezbatere Parlamentului a proiectului de buget.

În vederea armonizării alocărilor cu utilizarea eficientă a resurselor bugetare, elaborarea proiectului de buget are la bază:

prognozele indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar în cauză şi pentru următorii trei ani;
politicile fiscale şi bugetare;
prevederile memorandumurilor de finanţare, sau ale altor acorduri cu organisme şi instituţii financiare internaţionale;
politicile şi strategiile sectoriale, a priorităţilor stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorul principal de credite;
propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorului principal de credite;
programele întocmite de către ordonatorul principal de credite în scopul finanţării unor acţiuni de ansamblu, cărora le sunt asociate obiective precise şi indicatori de rezultate şi de eficienţă;
propunerile de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de staasigurărilor sociale de stat, precum şi de transferuri consolidabile pentru autorităţile administraţiei publice locale;
posibilităţile de finanţare a deficitului bugetar[2].

Procesul elaborării proiectului de buget se desfăşoară pe baza unui calendar ce stabileşte termenele limită pentru fiecare subetapă a acestuia, astfel:

* Indicatorii macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget , precum şi pentru următorii trei ani, se elaborează

de organele abilitate până la data de 31 martie a anului curent[3]. Aceşti indicatori se actualizează pe parcursul desfăşurării procesului bugetar.

* Ministerul Finanţelor Publice înaintează Guvernului , până la data de 1 mai, obiectivele politicii fiscale şi bugetare pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget şi următorii trei ani, împreună cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorul principal de credite, urmând ca acesta să le aprobe până la data de 15 mai şi să informeze comisiile pentru buget, finanţe şi

bănci ale Parlamentului asupra principalelor orientări ale politicii sale macroeconomice şi ale finanţelor publice[4].

* Ministerul Finanţelor Publice transmite ordonatorului principal de credite, până la 1 iunie a fiecărui an, o scrisoare-cadru care specifică contextul macroeconomic pe baza căruia se vor întocmi proiectele de buget, metodologiile

de elaborare a acestora, precum şi limitele de cheltuieli aprobate de Guvern[5].

* Ordonatorul principal de credite are obligaţia ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanţelor Publice propunerile pentru proiectul de buget şi anexele la acesta, pentru anul următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli şi estimările pentru următorii trei ani[6]. Ministerul Finanţelor Publice examinează proiectele de buget şi poartă discuţii cu ordonatorul principal de credite asupra acestora, iar în caz de divergenţă, hotărăşte Guvernul.

* Proiectele de buget şi anexele la acestea, definitivate se depun la Ministerul Finanţelor Publice până la data de 1 august a fiecărui an[7].

* Ministerul Finanţelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorului principal de credite şi a bugetului propriu, întocmeşte proiectele legilor bugetare şi proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.

* După însuşirea de către Guvern a proiectelor legilor bugetare, acesta le supune spre adoptare Parlamentului cel mai târziu până la data de 15 octombrie a fiecărui an.

2. Aprobarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi adoptarea legii bugetare anuale

După ce a fost depus, de către Guvern, la Parlament proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat intră în cea de a două etapă a procedurii bugetare. Asemeni bugetului de stat, şi bugetul asigurărilor sociale de stat se adoptă printr-o lege menită să îi confere forţa juridică necesară punerii în aplicare.

În vederea dezbaterii şi aprobării de către Parlament, proiectul de buget este transmis acestuia de către Guvern, sub forma unei documentaţii compuse din :

proiectul de lege pentru aprobarea bugetului, cuprinzând veniturile şi cheltuielile bugetare;
expunerea de motive care explică opţiunile concretizate în proiectul de buget, inclusiv propunerile de modificare a legislaţiei fiscale;
anexele la proiectul de lege pentru aprobarea bugetului, în care se detaliază structura veniturilor şi a cheltuielilor bugetare.
alte materiale documentare necesare analizei detaliate a prevederilor bugetare, de către Parlament.

Într-o primă etapă, proiectul de buget transmis Parlamentului se analizează, făcându-se observaţii şi propuneri de amendamente (modificări), la nivel de comisii parlamentare specializate ale fiecărei camere, unde are loc avizarea proiectului. După întocmirea Raportului comun urmează dezbaterea generală în şedinţă comună a celor două Camere ale Parlamentului. La această dezbatere generală participă şi Primul-Ministru, discutându-se atât proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat şi proiectul legii bugetare anuale, cât şi Raportul comun privind amendamentele. Dezbaterea proiectului de buget se realizează pe ansamblu, pe părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole şi alineate, pentru anul bugetar, precum şi creditele de angajament pentru acţiuni multianuale[8]. Estimările pentru următorii 3 ani au doar caracter informaţional şi nu vor face obiectul autorizării pentru anii bugetari respectivi[9].

În doctrină se susţine că, luând în disuţie bugetul, Parlamentul îşi dă votul odată asupra cheltuielilor şi odată asupra veniturilor, astfel că, teoretic, bugetul se votează de două ori şi că valoarea acestor voturi nu este egală[10].

Pentru venituri votul este, în principiu, limitativ şi imperativ, în ceea ce priveşte natura şi numărul ramurilor şi izvoarelor autorizate, dar numai evaluativ în ce priveşte randamentul probabil. Cu alte cuvinte, când Parlamentul votează o anumită sumă de venituri, autorizează Guvernul să ridice acea sumă din ramura de venit determinată, iar nu din alta, dar această sumă este numai evaluată. Şi dacă impozitul autorizat de Guvern va încasa o sumă mai mare, acea sumă va fi încasată, cifra votată de Parlament în privinţa acesteia neavând decât o valoare indicativă.

Veniturile, indiferent de modul în care sunt votate dau acelaşi rezultat: autorizează puterea executivă să-şi creeze sumele necesare pentru acoperirea nevoilor generale. Veniturile sunt însă create prin legi speciale sau contracte şi votul Parlamentului nu este dect un vot de autorizare.

În ceea ce priveşte cheltuielile, în dreptul nostru acestea sunt votate în detaliu, astfel că puterea executivă nu poate dispune, discreţionar, de mântuirea şi repartizarea cheltuielilor. Împărţind autorizaţia dată guvernului pe ordonatorii principali de credite bugetare, libertatea puterii executive este micşorată şi ea nu poate depăşi sumele acordate pentru fiecare serviciu în parte.

Acest sistem după care cheltuiala este specificată şi detaliată se numeşte sistemul specialităţii votului.

Adoptarea Legii bugetului asigurărilor sociale de stat se efectuează pe baza votului de ansamblu a legii. După adoptare este supusă promulgării de către Preşedintele ţării, apoi este publicată în Monitorul Oficial.

Dacă legile bugetare nu au fost adoptate cu cel puţin trei zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, Guvernul îndeplineşte sarcinile prevăzute în bugetul anului precedent[11], limitele lunare de cheltuieli neputând depăşi de regulă 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent, cu excepţia cazurilor deosebite, temeinic justificate de către ordonatorul principal de credite, sau, după caz 1/12 din sumele propuse în proiectul de buget, în situaţia în care acestea sunt mai mici decât cele din anul precedent.

Parlamentul judecă şi critică proiectul de buget, iar în cazul în care îl găseşte nepotrivit îl poate respinge, caz în care procedura de elaborare şi adoptare trebuie reluată. Preşedintele ţării are, de asemenea, dreptul de a provoca, o singură dată, reexaminarea legii bugetului[12].

Este însă de remarcat faptul că respingerea bugetului sau a unei anumite cheltuieli nu se poate desfiinţa un serviciu public, aceasta având, după caz, semnificaţia unui vot de neîncredere acordat guvernului sau a unei sugestii adresate guvernului de a iniţia măsuri legislative pentru desfiinţarea acelui serviciu, pentru că un serviciu înfiinţat prin lege nu poate fi desfiinţat decât tot prin lege.

Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exerciţiului bugetar prin

legi de rectificare elaborate cel mai târziu până la data de 30 noiembrie. Acestor

legi rectificative li se aplică aceleaşi proceduri ca şi legilor bugetare anuale iniţiale.

În consecinţă, bugetul de asigurări sociale de stat, la care este anexat bugetul asigurărilor pentru şomaj, se întocmeşte distinct de bugetul de stat, însă se aprobă de Parlament o dată cu acesta.

3. Execuţia bugetară privind bugetul asigurărilor sociale de stat

Această etapă a procedurii bugetare este cea mai importantă, întrucât ea se referă la punerea în executare a bugetului asigurărilor sociale de stat.

Execuţia bugetului constă în încasarea veniturilor bugetare şi efectuarea cheltuielilor aprobate prin buget. În procesul execuţiei bugetare sunt angajaţi un număr mare de operatori bugetari prin intermediul cărora se realizează veniturile publice, respectiv utilizează fonduri publice, cum sunt: aparatul fiscal, instituţiile bugetare, unităţile administrativ-teritoriale şi alte instituţii publice care primesc sau transferăla buget sume de bani.

Astfel, veniturile şi cheltuielile aprobate prin buget sunt repartizate pe trimestre în funcţie de termenele legale de încasare a veniturilor şi de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor, precum şi de posibilităţile de asigurare a surselor de finanţare a deficitului bugetar. Repartizarea pe trimestre se face în scopul stabilirii unui echilibru în cadrul fiecărui trimestru între veniturile şi cheltuielile bugetare şi pentru a se evita sau atenua eventualele diferenţe între volumul veniturilor şi cel al cheltuielilor. În principiu, în cazul în care apar, totuşi, în cursul execuţiei bugetare, asemenea diferenţe, ele sunt mai uşor sesizabile şi în cuantumuri ce permit acoperirea din fondurile de rezervă bugetară.

Derularea fluxurilor bugetare de încasări (venituri) şi plăţi (cheltuieli) într-un cadru organizatoric adecvat şi efectuarea operaţiunilor respective, fie prin viramente, fie în numerar, constituie o componentă a activităţii bugetare denumită generic execuţia de casă a bugetului. Aceasta se realizează prin sistemul trezoreriei statului şi prin sistemul bancar. Execuţia efectivă a bugetului este precedată de repartizarea veniturilor şi cheltuielilor bugetare pe trimestre şi pe instituţii. Această operaţiune este aprobată de Ministerul Finanţelor Publice şi de ordonatorul principal de credite bugetare.

Execuţia bugetară începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie a anului pentru care s-a elaborat şi s-a adoptat bugetul.

3.1. Execuţia părţii de venituri a bugetului asigurărilor sociale de stat

Această etapă a execuţiei bugetare are ca scop realizarea integrală şi la termenele legale aveniturilor prevăzute în legea bugetară anuală. De altfel, aceasta este premisa ce stă la baza efectuării cheltuielilor programate pentru acelaşi exerciţiu bugetar[13].

Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale împreună cu structurile sale din teritoriu adminstrează bugetul asigurărilor sociale de stat şi, deci, este implicată direct şi nemijlocit în realizarea execuţiei bugetatre, atât în partea de venituri, cât şi în partea de cheltuieli a acestui buget.

Realizarea veniturilor anuale ale bugetului asigurărilor sociale de stat este supusă cerinţelor de legalitate, în sensul că, nu pot fi stabilite, urmărite şi încasate alte categorii de venituri, decât cele stabilite prin lege.

Această are şi o consacrare constituţională, potrivit căreia, contribuţiile de asigurări sociale, dobânzile şi oricare alte venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat, se stabilesc numai prin lege[14].

Constituirea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat se realizează pe baza contribuţiilor pentru asigurări sociale şi a altor vărsăminte prelevate de la persoane fizice şi juridice, ce se încasează potrivit prevederilor legale în vigoare.

Încasarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat se realizează prin următoarele procedee:

calcularea şi plata directă de către subiecţii impozitelor, în cazul contribuţiilor pentru asigurări sociale datorate de angajatori;
calcularea, reţinerea şi vărsarea la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuţiilor datorate de către o terţă persoană (angajator) în cazul contribuţiilor pentru asigurări sociale datorate de angajaţi;
calcularea de către Casa Naţională de pensii şi Alte Drepturi Sociale a contribuţiilor datorate de persoanele care se asigură facultativ, precum şi calcularea aportului adus de persoanele care beneficiază de locuri de tratament subvenţionate. Încasarea acestor sume se realizează ori prin casieriile Caselor de pensii judeţene ori prin sistemul bancar.

Etapele execuţiei veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat sunt: aşezarea; lichidarea; emiterea titlului de percepere şi perceperea.

3.2. Execuţia părţii de cheltuieli a bugetului asigurărilor sociale de stat

Execuţia părţii de cheltuieli a bugetului asigurărilor sociale de stat se derulează separat de venituri, presupunând noţiuni, elemente, metode şi procedee specifice. În mod reprezentativ pentru execuţia cheltuielilor sunt expresii care pornesc de la noţiunea de credite bugetare (aprobare, virare, ordonatori etc.), metode şi tehnici de finanţare bugetară (deschidere şi repartizare de credite bugetare, alimentare cu mijloace băneşti sau alocare de fonduri etc.), etape în perfectarea unei cheltuieli (angajare, lichidare, ordonanţare, plată).

Cea de-a două subetapă execuţiei bugetare este guvernată de o serie de principii instituite prin lege, după cum urmează:

Prin legile bugetare anuale se prevăd şi se aprobă creditele bugetare pentru cheltuielile fiecărui exerciţiu bugetar;
Creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exerciţiul bugetar[15];
Alocaţiile pentru cheltuielile de personal, nu pot fi majorate şi nici nu pot fi virate şi utilizate la alte articole de cheltuieli[16];
Creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanţarea altui capitol decât în mod execţional;
Sunt interzise virările de credite bugetare da la capitolele care au fost majorate din fondurile de rezervă bugetară şi de intervenţie la dispoziţia Guvernului[17];
Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respectiveşi cu respectarea dispoţiilor legale;
Separarea atribuţiilor persoanelor care au calitatea de ordonatori de credite de atibuţiile persoanelor care au calitatea de contabili[18].

Alături de principiile ce guvernează efectuarea cheltuielilor bugetare, legiuitorul reglementează şi o serie de reguli referitoare la cheltuieli bugetare, după cum urmează:

Cheltuielile bugetare au destinaţie precisă, limitată şi sunt determinate de autorizările conţinute în legi specifice şi în legile bugetare anuale;
Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul asigurărilor sociale de stat şi nici angajată şi efectuată din acest buget, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială;
Nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare.

Organele implicate în realizarea execuţiei părţii de cheltuieli a bugetului asigurărilor sociale de stat sunt ordonatorii de credite. Aceştia sunt împărţiţi de lege în 3 categorii:

Ordonatorul principal, la bugetul asigurărilor sociale de stat preşedintele Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale este unicul ordonator principal de credite(delegat). El repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu, dar şi pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare în raport cu sarcinile acestora.
Ordonatorii secundari de credite sunt conducătorii instituţiilor publice cu personalitatea juridică din subordinea preşedintelui Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi Sociale.
Ordonatorii terţiari de credite sunt conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorului principal sau a ordonatorilor secundari. Ei utilizează creditele bugetare ce le-au repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate.

Obiectul activităţii de realizare a execuţiei părţii de cheltuieli a bugetului asigurărilor sociale de stat îl reprezintă creditul bugetar.

Creditul bugetar reprezintă suma aprobată prin buget, reprezentând limita maxima până la care se pot ordononţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar pentru angajamente contractate în cursul exerciţiului bugetar şi/sau din exerciţii anterioare pentru acţiuni multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanţa şi efectua plăţi din buget pentru celelalte acţiuni[19].

Din punct de vedere procedural, execuţia părţii de cheltuieli trebuie să parcurgă mai multe etape. Ordonatorul principal de credite poate folosi creditele bugetare numai cu efectuare unor acte într-o anumită ordine:

Aprobarea deschiderii de credite bugetare, care constă în apobarea comunicată preşedintelui Casei Nţionale de Pensii şi Alte Drepturi Sociale prin Trezoreria Statului de către Ministerul Finanţelor Publice şi care se poate da numai cu respectarea limitei creditelor bugetare, a destinaţiilor aprobate şi în funcţie de gradul de folosire a fondurilor puse la dispoziţie anterior, dar şi în funcţie de gradul de încasare a veniturilor bugetare şi de posibilităţile de finanţare a deficitului.
Repartizarea creditelor bugetare;
Alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama ordonatorului principal de credite.

Execuţia părţii de cheltuieli a bugetului asigurărilor sociale de stat presupune o procedură specifică cu operaţiuni corespunzătoare următoarelor etape distinctive, şi anume: angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata.

Angajarea unei cheltuieli publice bugetare se concretizează prin actul care generează obligaţia unei entităţi publice de a plăti o sumă de bani unui terţ pe baza unui act juridic (lege, contract, decizie ministerială, hotărâre judecătorească).

Lichidarea cheltuielilor bugetare constă în verificarea existenţei angajamentelor, a sumelor datorate, a condiţiilor de exigibilitate a angajamentului, pe baza documentelor justificative care să ateste operaţiunea respectivă.

Ordonanţarea cheltuielilor bugetare este etapa în care se confirmă că livrările de bunuri şi servicii au fost efectuate sau alte creanţe au fost verificate şi că plata poate fi realizată.

Plata cheltuielilor bugetare reprezintă actul final prin care entitatea publică achită obligaţiile sale faţă de terţi (transmiterea efectivă a sumei de bani datorate).

Primele trei operaţii – angajarea, lichidarea şi ordonanţarea – sunt efectuate de către conducătorii instituţiilor publice (ordonatorii de credite bugetare) sau de către împuterniciţii acestora, iar a patra operaţie – plata – se efectuează de către gestionarii de bani publici (casieri sau contabili publici).

Rezulatele financiare la sfârşitului anului de execuţie se pot concretiza, fie în excedente, fie în deficite bugetare. Dată fiind complexitatea, mereu în creştere, a aspectelor cuprinse în bugetul asigurărilor sociale de stat, echilibrul exact între venituri şi cheltuieli acestui buget nu mai poate fi realizat. Echilibrul bugetar trebuie privit ca un obiectiv de realizat, menit să garanteze funcţionarea în cele mai bune condiţii a sistemului public de asigurări sociale[20].

Aspectele ce particularizează bugetul asigurărilor sociale de stat faţă de alte bugete publice se referă la regimul juridic al excedentului sau deficitului bugetar.

Astfel, excedentul anual al bugetului asigurărilor sociale de stat oate fi utilizat în anul următor, potrivit destinaţiilor aprobate prin lege, după restituirea transferurilor primite de la bugetul de stat.

Eventualul deficit al acestui buget se acoperă din disponibilităţile bugetului asigurărilor sociale de stat din anii precedenţi, iar dacă acestea nu sunt suficiente se va apela la fondul de rezervă.

Fondul de rezervă se constituie prin prelevarea anuală a unui procent de 3% din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat care se cumulează, an de an, fără a depăşi astfel nivelul cheltuielilor prevăzut pentru anul bugetar respectiv. Acest fond se utilizează pentru acoperirea prestaţiilor de asigurări sociale de stat, în situaţii temeinic motivate.

Execuţia de casă a bugetului asigurărilor sociale de stat se realizează de către Trezoreria Statului[21] împreună cu structurile teritoriale ale acesteia.

Prin Trezoreria Statului se înţelege un sistem unitar şi integral prin care statul asigură efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind fondurile publice, inclusiv cele privind datoria publică şi alte operaţiuni ale statului, în condiţii de siguranţă şi în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare[22].

Trezoreria Statului efectuează următoarele activităţi şi operaţiuni, în conformitate cu dispoziţiile legale de constituire şi funcţionare ale acesteia[23]:

Încasarea veniturilor bugetare;
Efectuarea plăţilor dispuse de persoanele autorizate ale instituţiilor publice, în limita creditelor bugetare aprobate şi în conformitate cu destinaţiile stabilite prin dispoziţiile legale;
Efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind datoria publică internă şi externă rezultată din împrumuturi contractate direct de către stat sau garantate de acesta, inclusiv acelea privind rambursarea ratelor la scadenţă şi plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor şi altor costuri aferente;
Efectuarea altor operaţiuni financiare în contul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale;
Efectuarea de plasamente financiare din disponibilităţile aflate in contul general al Trezoreriei Statului prin Banca Naţională a României;
Alte operaţiuni financiare prevăzute de lege.

Trezoreria Statului, deserveşte toate bugetele publice ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale.

Fiind o structură în cadrul Ministerului Finanţelor Publice, acesta are o serie de atribuţii specifice legate de activitatea Trezoreriei, după cum urmează:

Administrează contul general al Trezoreriei Statului;
Stabileşte sistemul de organizare şi funcţionare a Trezoreriei Statului, în vederea asigurării efectuării operaţiunilor de încasări şi plăţi pentru sectorul public;
Elaborează şi administrează bugetul de venituri şi cheltuieli al Trezoreriei Statului;
Elaborează proiecte de acte normative privind datoria publică şi Trezoreria Statului.

4. Încheierea exerciţiului bugetar privind bugetul asigurărilor sociale de stat

Încheierea exerciţiului bugetar presupune lucrări caracteristice care urmăresc să stabilească rezultatul activităţii de execuţie bugetară, respectiv, cheltuielile efectuate, veniturile încasate şi soldul înregistrat la finele fiecărui an

bugetar. În acest scop, se întocmeşte „contul de execuţie bugetară”, care trebuie să reflecte, într-o formă sintetică, totalitatea veniturilor şi a cheltuielilor bugetare realizate şi rezultatul execuţiei, care poate fi „deficit” sau „excedent”, pe anul bugetar respectiv.

Pe baza situaţiilor financiare depuse de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, precum şi pe baza conturilor privind execuţia de casă depuse de Trezoreria Statului, Ministerul Finanţelor Publice întocmeşte contul general anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat.

Exerciţiul bugetar se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an.

Conform sistemului de gestiune bugetară, efectele încheierii exerciţiului bugetar sunt:

orice venit reîncasat până la 31 decembrie se va încasa în contul bugetului pe anul următor, în rezultatele căruia urmează a se reflecta;
orice cheltuială neefectuată se va putea plăti numai în contul bugetului noului an.

În legătură cu încheierea execuţiei bugetului public, Guvernul este obligat să prezinte în faţa Parlamentului modul în care a fost efectuată execuţia.

Situaţiile ce se prezintă de către Guvern la sfârşitul anului sunt:

contul general al execuţiei bugetului de stat;
rezultatul execuţiei, sub forma excedentului sau deficitului;
conturile anuale ale execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale şi ale ordonatorilor de credite;
contul general al datoriei publice;
raportul public anual.

Contul general al execuţiei bugetului al asigurărilor sociale de stat este documentul elaborat sub coordonarea Guvernului, prin Ministerul Finanţelor Publice conform prevederilor Legii finanţelor publice, care evidenţiază nivelul realizat al veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat din exerciţiul bugetar pentru care se întocmeşte.

Rezultatul execuţiei (excedent / deficit) evidenţiază soldul bugetului asigurărilor sociale de stat ca urmare a execuţiei bugetare a veniturilor şi cheltuielilor, care poate fi excedent, atunci când resursele devansează nevoile, sau deficit, atunci când veniturile încasate nu acoperă cheltuielile efectuate.

Conturile anuale ale execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat,sunt documente ce reflectă execuţia veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat.

Contul general al datoriei publice cuprinde conturile datoriei publice interne şi al datoriei publice externe directe ale statului şi situaţia garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi externe. Este întocmit anual de Ministerul Finanţelor Publice şi anexat la contul general anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat.

Raportul public anual este întocmit, în termen de şase luni de la primirea

conturilor generale anuale, de Curtea de Conturi, pe baza informaţiilor din conturile anuale de execuţie şi înaintat Parlamentului.

Conturile anuale de execuţie bugetului asigurărilor sociale de stat inclusiv anexele acestuia, va cuprinde:

a) la venituri: prevederi bugetare iniţiale; prevederi bugetare definitive; încasări realizate;
b) la cheltuieli: credite bugetare iniţiale; credite bugetare definitive; plăţi efectuate.

Aprobarea contului general anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat echivalează cu o descărcare de răspundere dată Guvernului în legătura cu executarea acestui buget public.

După cum arătat în prezenta lucrare procedura bugetară privind bugetul asigurărilor sociale de stat este similară, chiar identică cu procedura bugetară privind bugetul de stat.

Întreaga procedură privind laborarea proiectelor de bugete, aprobarea şi executarea acestora este strict subordonată cerinţelor disciplinei bugetare impusă de necestatea respectării legalităţii în acest domeniu.

Disciplina bugetară pretinde – pe de o parte – conformitatea cuprinsului bugetelor de venituri şi cheltuieli al organelor de stat, instituţiilor publice şi a regiilor autonome aflate în relaţii financiare cu statul şi – pe de altă parte – o severă disciplină atât în ceea ce priveşte realizarea veniturilor bugetare, cât şi efectuarea cheltuielilor publice finanţate de la bugetul public naţional[24].

Încălcarea disciplinei bugetare atrage, potrivit legislaţiei financiare în vigoare, răspunderea juridică a tuturor subiectelor de drept care se fac vinovate de nerespectarea întocmai a prevederilor legale în materie, indiferent dacă aceştia sunt cetăţeni, funcţionari publici sau persoane juridce direct sau indirect implicate în activitatea bugetară a statului.

[1] Cristina Oneţ, op. cit., p. 93.

[2] Legea 500/2002, legea finanţelor publice, art. 28.

[3] Legea 500/2002, legea finanţelor publice, art. 31.

[4] Legea 500/2002, legea finanţelor publice, art. 32.

[5] Legea 500/2002, legea finanţelor publice, art. 33, alin. 1.

[6] Legea 500/2002, legea finanţelor publice, art. 34, alin. 1.

[7] Legea 500/2002, legea finanţelor publice, art. 34, alin. 5.

[8] Legea 500/2002, legea finanţelor publice, art. 36, alin. 1.

[9] Cristina Oneţ, op. cit., p. 95.

[10] Nicolae Leon, Elemente de ştiinţă dinanciară, vol. II, p. 408.

[11] Constituţia României, art. 138, alin. 3.

[12] Constituţia României, art. 77, alin. 2.

[13] Cristina Oneţ, op. cit., p. 57.

[14] Constituţia României, art. 139, alin. 1.

[15] Legea nr. 500/2002, legea finanţelor publice, art. 47, alin. 2.

[16] Legea nr. 500/2002, legea finanţelor publice, art. 47, alin. 3.

[17] Legea nr. 500/2002, legea finanţelor publice, art. 47, alin. 8.

[18] Cristina Oneţ, op. cit., p. 58.

[19] Legea 500/2002, privind finanţele publice, art. 2, pct. 16.

[20] Cristina Oneţ, op. cit., p.96.

[21] Supranumită şi banca statului, Trezoreria Statului are ca principală funcţie aceea de casierie a statului. A fost înfiinţată prin H.G. nr. 78/1992 privind organizarea şi funcţionarea Trezoreriei Finanţelor Publice.

[22] O.U.G. nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin Trezoreria Staului, art. 1, lit. A, aprobată prin legea 201/2003.

[23] Hotărârea Guvernului Nr. 72/1992 privind organizarea şi funcţionarea Trezoreriei Finanţelor Publice, O.U.G. Nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin Trezoreria Statului aprobata prin Legea Nr. 201/2003.

[24] Mircea Ştefan Minea, Cosmin Flavius Costaş, op cit., p. 122.

Drept