Distribuţia în accepţiunea clasică este constituită din totalitatea activităţilor care au loc în spaţiul şi timpul care separă producţia de consum.[1]
În domeniul serviciilor la prima vedere, se creaza impresia că distribuţia este ca şi inexistentă, motiv pentru care o serie de autori diminuează rolul acestuia mix-ul de marketing. În realitate, distribuţia are un loc aparte determinat de modul specific în care se realizează întâlnirea prestatorului cu consumatorul de servicii.
În consecinţă distribuţia conţine şi în servicii totalitatea activităţilor care au loc în spaţiul şi timpul care separă prestatorul şi consumatorul.
În această accepţiune conceptul de distribuţie se referă mai întâi la reţeaua de unităţi în care urmează a se întâlni prestatorul şi consumatorul, când se vor realiza producţia şi consumul de servicii, urmărind apoi traseul pe care „oferta potenţială" îl parcurge până ajunge la consumatorul final având drept finalizarea anticipată a prestaţiei.
Distribuţia se referă deci, în principal la circuitul economic al serviciilor, cel fizic fiind mult mai restrâns, rezumându-se la amplasarea reţelei de unităţi, deplasarea prestatorului sau clientului la locul de întâlnire şi în final la livrarea, consumul şi recepţia serviciului cumpărat anticipat.
[1] Ph. Kotler - Managementul marketingului, Ed. Teora, Bucureşti, 1998