Sfera activităţilor nedeclarate este aproape la fel de diversificată ca acelea din economia oficială. Economia neoficială există, intr-o măsură mai mare sau mai mică, în toate statele lumii.
Definirea acestor practici este diversă[1]:
- economia neagră (black market) defineşte activităţile legate de munca la negru;
- economia gri este în legătură cu tranzacţiile valutare neoficiale;
- economia informală defineşte activităţile desfăşurate în atelierele meşteşugăreşti;
În majoritatea statelor lumii s-a ajuns la un consens privind substanţa activităţilor subterane, în raport cu economia reală. Dezvoltarea acestui sector atinge ritmuri de creştere greu de egalat pentru economia reală. În acest context, nici un effort pe linia cunoaşterii fenomenului, identificării cauzelor generatoare şi a vectorilor acceleratori, a posibilităţilor şi măsurilor de contractare nu pot fi considerate mari.
“Caracterul subteran al unei economii nu poate fi definit, prin însăşi natura lui se consideră că tot ceea ce “scăpa” reglementărilor puterii politice poate fi echitat ca fiind de natură subterană”[2].
Economia subterană este un univers care evoluează complementar sau contradictoriu cu economia oficială, îmbrăcând, după caz, forme de progres sau, dimpotrivă, nocive, foarte grave, periclitând dezvoltarea economico-socială.
Existenţa economiilor subterane ridică mari probleme factorilor de decizie guvernamentali, pornind de la dimensiunile extraordinare şi continuând cu evoluţia acesteia într-un ritm şi diversitate de funcţionare deosebite. În cadrul activităţilor componente ale economiei subterane, în accepţiunea multor economişti, frauda fiscală deţine o pondere importantă: între 25 şi 60%, ceea ce reprezintă aproximativ 15-30% din PIB. La frauda fiscală se mai adaugă şi alte activităţi ilegale sau delictuale.
Consecinţa existenţei şi dezvoltării economiei subterane influenţează:
- reducerea veniturilor bugetare;
- necesitatea creşterii presiunii fiscale;
- scăderea marjelor de manevră a intervenţiei statului în economie şi în viaţa socială;
- alterarea relaţiilor interumane;
- explozia factorilor generatori de corupţie;
- scăderea încrederii în organele statului;
- sincope în promovarea politicilor economice, fiscale şi sociale.
Aderarea României la Uniunea Europeană a fost condiţionată de limitarea efectelor negative ale economiei subterane, sub toate aspectele sale: de la evaziunea fiscală la munca fără forme legale, de la procesul de “reciclare” şi spălare a banilor la activităţi ilegale în sine prin natura lor (trafic de droguri şi maşini furate, prostituţie, proxenetism etc.), de la creditări bancare ilegale şi acordate abuziv la finanţarea actelor şi faptelor de corupţie.
Îndeplinirea unor criterii de performanţă în prevenirea şi combaterea acestor forme a reprezentat o condiţie esenţială privind integrarea ţării noastre în marea familie europeană, în vederea protejării intereselor comunitare de consecinţe extrem de nocive ale tuturor acestor forme ale criminalităţii economico-financiare. În anumite situaţii, economia subterană transmite semnale care pot fi valorificate ulterior pentru stabilizarea economiei oficiale, scopul final al acesteia este (din această perspectivă) să devină inutilă, tocmai datorită restrângerii dimensiunilor sale.
[1] Nicolae Craiu, Economia subterană intre “da” şi “nu”, Editura Economică, Bucureşti 2004
[2] Vasile Bîrle, Frauda Fiscală, Editura Teora, Bucureşti 2005