Concepţiile politice americane cu privire la democraţie, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, şi-au găsit o concretizare încă din primele documente în care naţiunea americană se manifesta ca o entitate distinctă şi îşi solicita drepturile de a fi recunoscută în comunitatea naţiunilor lumii. Desigur, elementele cruciale ale concepţiei americane se regăsesc în Declaraţia de independenţă, adoptată la 4 iulie 1776 şi în Constituţia Statelor Unite, din 17 septembrie 1787. Cu toate acestea, chiar cu mult înainte de momentul proclamării independenţei, în 1641, o serie de idei notabile fuseseră enunţate de colonia Massachusetts, care adoptase "Corpul libertăţilor", (Body of Liberties) pe care l-au acceptat şi alte colonii[1]. O însemnătate cu totul aparte o prezintă Declaraţia drepturilor adoptată de Adunarea din statul Virginia, la 12 iunie 1776, redactată de George Mason. Acest document s-a impus ca unul dintre cele mai relevante pentru gândirea politică americană, păstrându-şi vigoarea şi forţa de atracţie dincolo de momentul în care a fost redactată. Sub influenţa concepţiilor dreptului natural, Declaraţia adoptată de Adunarea din Virginia înscrie principiul că toţi oamenii sunt prin natură liberi şi independenţi şi au drepturi inerente, pe care trebuie să le păstreze atunci când se unesc într-o societate. Declaraţia mai înscrie principiul că toate puterile decurg din împuternicirea dată de popor şi, în consecinţă, demnitarii nu sunt decât mandatari şi slujitori ai poporului. Guvernământul trebuie să fie instituit pentru folosul comun, protecţia şi securitatea poporului, naţiunii sau comunităţii. O idee de excepţională importanţă este aceea care postulează că "dacă un guvern sar dovedi inadecvat sau contrar acestor scopuri, majoritatea comunităţii are un drept indubitabil, inalienabil şi de necontestat de a-l reforma, a-l modifica sau înlătura"[2].
Declaraţia mai înscrie principiul că nici un om sau nici un grup de oameni nu are dreptul la privilegii din partea comunităţii. Puterile legislativă şi executivă ale statului trebuie să fie separate şi distincte de puterea judecătorească. Reprezentanţii poporului trebuie să fie aleşi în cadrul unor adunări care să fie libere. Nici o autoritate nu poate să suspende executarea legilor, fără consimţământul reprezentanţilor poporului. Printre alte idei enunţate în Declaraţie se menţionează şi aceea a dreptului la un proces echitabil, recunoaşterea libertăţii presei, dreptul cetăţenilor de a se înarma pentru a apăra libertatea, dreptul la un guvern unitar, stabilit în limitele teritoriului coloniei (statului), respectul libertăţilor religioase, respectul ideilor de justiţie, moderaţie, toleranţă şi justiţie.
Declaraţia de independenţă - acest remarcabil document pe care poporul american îl celebrează - reafirmă ataşamentul faţă de credinţa în Dumnezeu, în drepturile inalienabile ale omului, menţionând că pentru a garanta aceste drepturi guvernele au fost instituite pe baza consimţământului celor guvernaţi. Declaraţia de independenţă reafirmă ideea - menţionată deja în Declaraţia Adunării din Virginia - în sensul că poporul are dreptul de a pune capăt unui guvern opresiv, care nu respectă drepturile guvernaţilor. Referindu-se la lungul şir de abuzuri şi nedreptăţi la care coloniile au fost supuse, documentul justifică separarea coloniilor de regatul puternic şi proclamarea independenţei ca un act legitim, determinat de necesitatea apărării justiţiei, înlăturării abuzurilor, prezervării drepturilor şi libertăţilor[3]. Aşa cum se arată într-o lucrare de istorie a Statelor Unite, apărută recent în ţara noastră, "Declaraţia de independenţă - adoptată la 4 iulie 1776 - nu numai că anunţa naşterea unei noi naţiuni, ci proclama şi o filozofie a libertăţii umane ce avea să fie de acum înainte o forţă dinamică în întreaga lume occidentală. Ea se baza nu pe nişte nemulţumiri anume, ci pe temelia largă a libertăţii individuale ce putea găsi sprijin în toată America. Filozofia ei politică este explicită: «credem că aceste adevăruri se înţeleg de la sine, că toţi oamenii se nasc egali, că sunt înzestraţi de Creator cu anumite drepturi inalienabile, că între acestea se numără viaţa, libertatea şi căutarea fericirii. Că pentru a asigura aceste drepturi, se instituie guverne a căror putere izvorăşte din consimţământul celor guvernaţi; că ori decâte ori o formă de guvernământ intră în contradicţie cu aceste scopuri, este dreptul oamenilor să o schimbe sau să o abolească şi să instituie un nou guvern, punându-i la bază asemenea principii şi organizându-i puterile într-o formă care să li se pară cea mai în măsură să le aducă siguranţa şi fericirea»"177. După cum se precizează în această lucrare, "Declaraţia de independenţă a servit unui scop ce depăşea cu mult anunţarea publică a separării. Inoculând oamenilor simpli sentimentul propriei lor importanţe, îndemnându-i să lupte pentru libertatea personală, pentru autoguvernare şi un loc demn în societate, ideile acesteia au stârnit un entuziasm general pentru cauza americană"[4].
Un document mai puţin cunoscut este Ordonanţa din Nord-Vest, din 13 iulie 1787, care reafirmă ideile fundamentale cuprinse într-o Ordonanţă redactată de Thomas Jefferson la 23 aprilie 1784[5]. Acest document, care se aplica teritoriilor situate la Nord-Vest de râul Ohio, înscria o serie de idei notabile printre care, în primul rând, aceea că nimeni nu poate fi molestat sau persecutat pentru concepţiile sale religioase. Ordonanţa reafirmă dreptul locuitorilor acestui teritoriu la beneficiile lui Habeas Corpus, la un proces echitabil în faţa juriului, la o reprezentare proporţională în cadrul legislativului. Este înscris principiul că nimeni nu poate fi lipsit de dreptul său de proprietate decât numai ca urmare a unei judecăţi. Întrucât religia, moralitatea şi cunoştinţele sunt necesare unui bun guvernământ şi fericirii poporului, şcolile şi mijloacele educaţionale trebuie să fie încurajate. Buna credinţă trebuie să fie, de asemenea, observată faţă de indieni, ale căror pământuri şi proprietăţi nu pot fi obţinute fără consimţământul lor, respectându-se proprietatea, drepturile şi libertăţile lor, care nu pot fi modificate decât prin legi stabilite de Congres, întemeiate pe justiţie şi pe principii umanitare. Teritoriile din Nord-Vest rămân o parte a confederaţiei americane, bazată pe legile ei. Pe aceste teritorii nu vor putea fi practicate sclavia sau servitutea, decât în condiţiile ispăşirii unor pedepse.
Constituţia americană adoptată la 17 septembrie 1787 rămâne documentul fundamental prin care au fost consacrate principiile fundamentale ale organizării politice care şi-au păstrat până astăzi viabilitatea. Reprezentând un document de înaltă ţinută juridică, Constituţia S.U.A. reuşeşte ca în numai şapte articole să însumeze o serie de principii fundamentale legate de organizarea politică a acestei ţări. De remarcat este şi tehnica unei continue îmbogăţiri a constituţiei pe calea adoptării unor amendamente (în prezent 27) care completează Constituţia S.U.A.
Este de observat, deci, din punctul de vedere al tehnicii legislative, preocuparea de a nu altera cu nimic textul iniţial, ci de a căuta numai de a opera completări, în concordanţă cu anumite necesităţi noi, care s-au cerut a fi introduse în textele constituţionale.
Constituţia Statelor Unite este una dintre cele mai vechi din lume şi, în orice caz, poate singura care a rezistat nealterată veacurilor. De remarcat sunt ideile fundamentale enunţate în preambulul Constituţiei, în care se arată că acest document a fost adoptat de poporul Statelor Unite, "pentru a forma o uniune mai desăvârşită, pentru a stabili dreptatea, pentru a asigura liniştea acasă, pentru a ne îngriji de apărarea comună, pentru a promova bunăstarea generală şi a statornici pentru noi înşine şi pentru cei ce vor veni după noi binefacerile libertăţii"[6].
În ceea ce priveşte primele 10 Amendamente ale Constituţiei americane, acestea au constituit, de fapt, o declaraţie de drepturi elaborată din iniţiativa lui James Madison. Deşi iniţial aceste amendamente erau în număr de 12, toate adoptate de către Congresul S.U.A., numai 10 au fost ratificate de către state şi au devenit parte a Constituţiei americane la 15 decembrie 1791.
Printre documentele pe care poporul american le consideră ca reprezentând dezvoltări ale doctrinei sale constituţionale pot fi menţionate şi o serie de declaraţii politice ale preşedinţilor americani, prin care aceştia au dezvoltat principiile constituţionale şi care au rămas bine cunoscute în istorie. Este suficient să numim mesajul adresat de George Washington poporului american la 17 septembrie 1796, cu prilejul terminării celui de al doilea mandat; prima cuvântare inaugurală a lui Thomas Jefferson, rostită la 4 martie 1801; mesajul preşedintelui american James Monroe din 2 decembrie 1823, bine cunoscut prin enunţarea doctrinei care îi poartă numele; primul mesaj al preşedintelui Abraham Lincoln, din 4 martie 1861; primul mesaj inaugural al preşedintelui Wilson, din 4 martie 1913; cuvântarea aceluiaşi preşedinte, din 8 ianuarie 1918, în care au fost enunţate "cele 14 puncte"; mesajul preşedintelui Franklin Delano Roosevelt, din 6 ianuarie 1941, cu privire la "libertăţile umane fundamentale"; enunţarea doctrinei Truman, la 12 martie 1947; mesajul adresat de preşedintele Lindon Johnson, la 2 iulie 1964, cu privire la drepturile civile ş.a.[7]
Toate aceste mesaje şi discursuri, ca şi numeroase altele, aparţinând unor preşedinţi ai Statelor Unite, unor secretari de stat sau altor oameni politici, au îmbogăţit gândirea politică americană, contribuind la o şi mai corectă punere în evidenţă a ideilor democraţiei americane şi a principiilor pe care aceasta se întemeiază. Ele completează în mod fericit textele constituţionale şi sunt adesea
folosite ca elemente de interpretare ale gândirii politice.
[1] Family Encyclopedia..., pag.688.
[2] Living Documents of American History, selected by dr.Steele Commager, United States Information Service, pag. 10. A se vedea pentru dezvoltări privind evoluţia sistemului de valori pe care se întemeiază constituţionalismul american, Tudor Drăganu, Drept constituţional şi instituţii politice. Tratat elementar, vol.I, Editura "Lumina Lex", Bucureşti, 1998, pag.96; Cristian Ionescu, Drept constituţional şi instituţii politice. Teoria generală a instituţiilor politice, vol.I, ediţie revăzută şi adăugită, Editura "Lumina Lex", Bucureşti, 2001, pag.514.
[3] Living Documents of American History,, pag.8.
[4] Ibidem, loc.cit.
[5] Living Documents, ... pag.13.
[6] Constituţia Statelor Unite ale Americii, The Constitution of the United States of America in Various Foreign Languages: Romanian, Translation and typesetting of the U.S.Constitution by Doru Motz, Transylvania Press, Fairfax, Virginia, pag.1.
[7] A se vedea Living Documents...