Guvernul conduce politica internă şi externă, administraţia civilă şi militară şi apărarea statului. El exercită funcţia executivă şi puterea reglementară conform Constituţiei şi legilor. Guvernul este alcătuit din preşedinte, vicepreşedinţi şi alţi membri, stabiliţi prin lege.
După fiecare alegere a Congresului Deputaţilor şi în celelalte situaţii prevăzute de Constituţie, Regele propune un candidat la preşedinţia Guvernului, prin intermediul preşedintelui Congresului Deputaţilor, după ce în prealabil s-a consultat cu reprezentanţii desemnaţi de grupurile politice cu reprezentare parlamentară.
Candidatul astfel propus expune în faţa Congresului Deputaţilor programul politic al Guvernului pe care are intenţia să-l formeze şi solicită votul de încredere al Camerei. In cazul în care Congresul Deputaţilor acordă încredere candidatului cu majoritate absolută, Regele îl numeşte preşedinte al Guvernului. In cazul în care nu se obţine această majoritate, aceeaşi propunere se supune la vot în 48 de ore de la prima votare, şi dacă se obţine majoritatea simplă încrederea se consideră acordată.
Dacă nu se obţine votul de încredere pentru investitură conform celor arătate, se va proceda la propuneri succesive în forma prevăzută în Constituţie. În cazul în care au trecut două luni de la primul vot de investitură şi nici un candidat nu a obţinut încrederea Congresului Deputaţilor, Regele va dizolva ambele Camere şi va convoca noi alegeri, cu consultarea preşedintelui Congresului Deputaţilor.
Guvernul îşi încetează mandatul ca urmare a alegerilor generale, în cazurile de pierdere a încrederii parlamentare prevăzute de Constituţie sau în caz de demisie ori deces al preşedintelui acestuia.
Guvernul al cărui mandat a încetat continuă să funcţioneze până la instalarea noului Guvern.
Răspunderea penală a preşedintelui şi a celorlalţi membri ai Guvernului este de competenţa Tribunalului Suprem Secţia Penală.
Importante prevederi se regăsesc în ce priveşte relaţiile dintre Guvern şi cetăţeni. Astfel, Constituţia prevede dreptul cetăţenilor de a fi ascultaţi, direct sau prin intermediul organizaţiilor şi asociaţiilor recunoscute de lege, în cadrul procesului de elaborare a dispoziţiilor administrative; accesul cetăţenilor la arhivele şi registrele administrative, cu excepţia celor care privesc securitatea şi apărarea statului, cercetarea infracţiunilor şi intimitatea persoanelor; procedura ce trebuie urmată pentru emiterea actelor administrative, cu ascultarea celui interesat.
Tribunalele controlează puterea reglementară şi legalitatea acţiunii administrative, ca şi supunerea acesteia scopurilor care o justifică. Particularii au dreptul, conform legii, de a fi despăgubiţi pentru orice vătămare a drepturilor şi bunurilor lor, ori de câte ori aceste prejudicii sunt consecinţa funcţionării serviciilor publice, cu excepţia cazurilor de forţă majoră.
În ce priveşte relaţiile Guvernului cu Parlamentul, Constituţia dispune că Guvernul este solidar responsabil din punct de vedere politic în faţa Cortesurilor. Camerele şi comisiile parlamentare pot cere, prin preşedinţii acestora, informaţiile şi sprijinul de care au nevoie, Guvernului şi departamentelor sale, ca şi oricărei altă autoritate de stat şi comunităţilor autonome.
Preşedintele Guvernului - după ce Consiliul de Miniştri a deliberat - poate supune Congresului Deputaţilor problema acordării încrederii asupra programului său, sau asupra unei declaraţii de politică generală. Încrederea se consideră acordată numai dacă este votată cu majoritatea simplă a deputaţilor.
Congresul Deputaţilor poate angaja responsabilitatea politică a Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul maj orităţii absolute. Moţiunea de cenzură trebuie să fie iniţiată de cel puţin o zecime din numărul deputaţilor şi ea trebuie să cuprindă şi numele unui eventual candidat la preşedinţia Guvernului (ca în sistemul german). Moţiunea de cenzură nu poate fi votată însă decât dacă au trecut cel puţin cinci zile de la prezentarea sa. În primele două zile se pot prezenta moţiuni alternative. Dacă moţiunea de cenzură nu a fost adoptată de Congresul Deputaţilor, semnatarii săi nu vor putea iniţia altă moţiune de cenzură în aceeaşi sesiune.
În legătură cu atribuţiile Guvernului, art.115 din Constituţie menţionează că preşedintele Guvernului - după deliberarea Consiliului de Miniştri şi pe propria sa răspundere - poate propune dizolvarea Congresului Deputaţilor, a Senatului sau a Cortesurilor generale, care urmează să fie decretată de Rege. Decretul de dizolvare va stabili data alegerilor.
Capitolul despre Guvern şi administraţie din Constituţia spaniolă cuprinde şi prevederi legate de starea de urgenţă, starea excepţională şi starea de asediu.
Starea de urgenţă este declarată de Guvern printr-un decret al acestuia, pentru o perioadă de maximum 15 zile, informând Congresul Deputaţilor, care se reuneşte imediat şi fără a cărui autorizaţie nu poate fi prelungit acest drept. Decretul va delimita teritoriul asupra căruia se aplică efectele declaraţiei.
Starea excepţională este declarată de Guvern printr-un decret al său, cu autorizarea prealabilă a Congresului Deputaţilor. Autorizarea şi proclamarea stării excepţionale trebuie să precizeze în mod expres efectele sale, teritoriul şi durata sa, care nu poate depăşi 30 de zile. Starea excepţională poate fi reînnoită cu aceeaşi durată şi în aceleaşi condiţii.
Starea de asediu este declarată cu votul majorităţii absolute a Congresului Deputaţilor, la propunerea exclusivă a Guvernului. Congresul Deputaţilor stabileşte teritoriul, durata şi condiţiile acesteia.