Instituţia Guvernului ocupă un loc dintre cele mai importante în toate constituţiile lumii, ştiut find faptul că el este, de regulă, titularul puterii executive. După cum am văzut, în unele sisteme constituţionale se precizează chiar dualitatea puterii executive, aceasta aparţinând şefului statului şi Guvernului (exemplu: Franţa, Grecia). În altele, şeful statului este în acelaşi timp şi reprezentantul puterii executive (ex. S.U.A., Luxemburg) dar, în imensa majoritate a cazurilor, reglementările constituţionale conferă Guvernului o poziţie distinctă în sistemul separaţiei puterilor. După cum s-a relevat în literatura de specialitate, "Izvoarele istorice ale «Guvernului», ca instituţie publică, de putere a statului, se regăsesc în perioada absolutismului, în aşa-numitele "curia regis", întâlnite în multe dintre ţările europene, iar în ţările române în «Sfatul Domnesc». Aceste instituţii au căpătat însă rolul şi semnificaţii mai apropiate de ceea ce înseamnă Guvernul din epoca modernă, pe măsură ce, la nivelul administraţiei centrale, au început să se contureze departamentele, ca forme organizatorice statale, responsabile pentru "administrarea" unor domenii de activitate pe întreg teritoriul ţării. Am putea spune chiar că mai întâi au fost create ministere, conduse de miniştri care, o bună perioadă de timp au funcţionat ca atare, fără ca ei să alcătuiască Guvernul, ca instituţie politică şi juridică a statului, cu rolul şi semnificaţia de astăzi"[1].
În tratatul său de drept administrativ, profesorul Antonie Iorgovan înfăţişează bogate elemente de drept comparat privind reflectarea poziţiei guvernelor în diverse constituţii, în special ale ţărilor europene. Autorul tratatului remarcă în mod argumentat că practic nu există constituţie în care să nu se fundamenteze poziţia guvernului şi atribuţiile sale în sistemul organelor statului.
Astfel, în Constituţia Germaniei, în Titlul II intitulat "Federaţia şi landurile", sunt cuprinse prevederi legate de prerogativele guvernului federal. În Titlul VIII "Execuţia legii federale şi administraţia federală" sunt cuprinse dispoziţii prin care se stabilesc nu numai principiile ce stau la baza raporturilor dintre guvernul federal şi restul autorităţilor administrative, dar şi cele de constituire a structurilor subordonate guvernului.
Constituţia Portugaliei[2] face distincţie între Guvern şi Consiliul de Miniştri, reglementând în mod distinct competenţa politică, legislativă şi administrativă a Guvernului în raport de competenţa Consiliului de Miniştri. Constituţia Portugaliei stabileşte că numărul, denumirea şi atribuţiile ministerelor, precum şi a secretariatelor de stat, ca şi formele de colaborare între acestea vor fi stabilite, după caz, prin decret de numire a titularilor sau prin decret-lege etc.
[1] Mircea Preda, Tratat elementar de drept administrativ, Editura "Lumina Lex", Bucureşti, 1996, pag.329.
101vezi Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol.II, Editura Nemira, Bucureşti, 1996, pag.446 şi urm.