În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Noţiune:

Obiectul de reglementare al Dreptului muncii îl constituie raporturile juridice de muncă,

relaţii care pot fi atît individuale, cît şi colective:

  1. a) Relaţiile de muncă individuale sunt definite ca acele relaţii socialereglementate de lege ce iau naştere între o persoană fizică, pe de o parte, şi, de regulă,o persoană juridică, pe de altă parte; ex. urmare a prestării unei anumite munci de către prima persoană, în folosul celei de-a doua persoane care, la rîndul ei, se obligă să o remunereze şi să creeze condiţiile necesare prestării acelei munci.

Totodată putem menţiona că totalitatea normelor juridice dintr-un stat formează un sistem naţional unitar de drept. Caracterul unitar admite cu certitudine divizarea în ramuri de drept. La baza împărţirii sistemului de drept în ramuri se află caracterul relaţiilor sociale reglementate de o grupă de norme de drept, Cu alte cuvinte, împărţirea pe ramuri porneşte de la obiectul reglementării juridice.

În calitate de obiect al dreptului muncii, raporturile juridice individuale de muncă se caracterizează prin faptul că:

  • Se desfăşoară, de regulă, în condiţiile regimului intern de muncă al unităţii;
  • Salariatul se include în colectivul de muncă al unităţii respective;
  • Relaţiile de muncă se manifestă prin prestarea de către salariat a unei activităţi în conformitate cu specialitatea, funcţia pe care o ocupă sau calificarea pe care o are;
  • Includerea salariatului în colectivul de muncă se bazează pe un fapt juridic deosebit (contractul de muncă sau actul de alegere în funcţie etc.).

Aşadar relaţiile de muncă salariată sunt relaţii sociale bazate pe acordul dintre lucrător şi angajator cu privire la prestarea unei munci pentru şi sub autoritatea angajatorului persoană fizică sau juridică în schimbul unei recompense sau cîştig evaluat în bani. Totodată sfera de reglementare a dreptului muncii cuprinde şi alte relaţii sociale legate de raporturile de muncă salariată - raporturi juridice conexe.

Raporturile juridice conexe în ansamblu cu cele individuale de muncă formează obiectul dreptului muncii. Aceste raporturi se aplică în următoarele domenii:

  • Plasarea în cîmpul muncii;
  • Formarea profesională;
  • Parteneriatul social;
  • Organizarea şi administrarea activităţii de muncă;
  • Răspunderea materială a părţilor raporturilor juridice de muncă;
  • Supravegherea şi controlul asupra respectării legislaţiei muncii;
  • Jurisdicţia muncii.

Obiect al dreptului muncii se consideră de asemenea raporturile juridice care de iure iau naştere în baza unor contracte civile (de antrepriză sau de prestări servicii), care după conţinutul lor, adică potrivit drepturilor pe care le obţin şi obligaţiilor pe care şi le asumă în rezultatul încheierii acestor acte juridice nu sunt de facto civile, ci de muncă. Astfel dacă între beneficiar şi antreprenor sau prestator există legături de subordonare, întrucît activitatea de muncă a executorului se desfăşoară sub conducerea beneficiarului, care pentru munca prestată face plăţi periodice, practice salariale, atunci este vorba de raporturi juridice de muncă, deoarece asemenea drepturi şi obligaţii correlative sunt caracteristice unor relaţii sociale de muncă salariată. Codul muncii prin art.2, alin.3 stabileşte că în cazul în care instanţa de judecată constată că, printr-un contract civil, se reglementează de fapt, raporturile de muncă dintre salariat şi angajator, acestor raporturi li se aplică prevederile legislaţiei muncii.

Loading...