În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Prin izvoare ale Dreptului muncii se înţeleg totalitatea formelor de exprimare a normelor juridice care reglementează relaţiile sociale de muncă, stabilite în temeiul unui contract individual de muncă, precum şi alte relaţii sociale indisolubil legate de acestea (cele privind pregătirea profesională, protecţia muncii, jurisdicţia muncii). Izvoarele dreptului muncii pot fi clasificate în două categorii: a) izvoare comune cu cele ale altor ramuri de drept (Constituţia Republicii Moldova, legile, hotărîrile Guvernului RM etc.); b) izvoare specifice dreptului muncii (convenţiile colective de muncă, contractele colective de muncă, regulamentele interne ale unităţilor etc.). La categoria izvoarelor dreptului muncii trebuie raportate şi reglementările (instrumentele) internaţionale (convenţii, acorduri, pacte) cu condiţia ca ţara noastră să fie parte la ele (prin ratificare sau aderare) şi, evident, numai dacă acestea privesc relaţiile sociale de muncă. Reglementărilor internaţionale li se acordă o importanţă deosebită, deoarece, reieşind din prevederile articolului 13 din Codul muncii, toate conflictele ce se ivesc dintre actele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi actele normative naţionale, se soluţionează în favoarea reglementărilor internaţionale. Cel mai important izvor de drept este Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994, legea fundamentală a ţării: ea enumeră principalele acte normative sau izvoare de drept; în Constituţie sînt formulate principiile fundamentale de drept, valabile pentru toate ramurile de drept, inclusiv pentru dreptul muncii. În articolul 72 alin. 1 din Constituţie se menţionează că Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare. Raporturile de muncă şi cele de protecţie socială urmează să fie reglementate prin legi organice. Potrivit articolului 102 din Constituţie, Guvernul Republicii Moldova adoptă hotărîri şi dispoziţii care se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Fireşte, pot fi considerate izvoare ale dreptului muncii numai acele hotărîri care conţin norme generale şi numai dacă ele au ca obiect de reglementare relaţii sociale de muncă, precum şi alte relaţii indisolubil legate de acestea (raporturi juridice conexe). Astfel, sînt recunoscute ca izvoare ale dreptului muncii - Hotărîrea Guvernului RM nr. 1475 din 30.12.2004 „Privind stabilirea cuantumului salariului minim pe ţară şi majorarea salariilor pentru unele categorii de angajaţi din sectorul bugetar", Hotărîrea Guvernului RM nr. 243 din 02.03.2005 „Pentru aprobarea Procedurii de stimulare a mobilităţii forţei de muncă" ş.a. Au caracter de izvoare ale dreptului muncii şi actele normative adoptate de ministere şi de celelalte autorităţi ale administraţiei publice: regulamente, ordine şi instrucţiuni, dacă au ca obiect de reglementare relaţii sociale de muncă. Majoritatea actelor emise de Guvernul Republicii Moldova şi de celelalte autorităţi ale administraţiei publice fac parte din categoria actelor normative adoptate întru executarea legii. Astfel, potrivit art. 9 alin. 2 din Legea RM privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale (nr. 317-XV/2003), actele normative ale Guvernului Republicii Moldova şi ale autorităţilor administraţiei publice trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituţionale şi legilor. În cele din urmă, ţinem să menţionăm pe urmele autorilor români că „izvoarele dreptului muncii se caracterizează prin faptul că normele care le alcătuiesc, în marea lor majoritate, au un caracter imperativ, ceea ce constituie o garanţie în plus în favoarea persoanelor încadrate în muncă cu privire la asigurarea de către stat a condiţiilor optime desfăşurării activităţii, cît şi pentru realizarea efectivă a drepturilor ce le revin".

Loading...