Din categoria izvoarelor specifice dreptului muncii fac parte: contractele colective de muncă; convenţiile colective; regulamentele interne ale unităţilor ş.a. Contractul colectiv de muncă reprezintă acel act juridic încheiat în formă scrisă între salariaţi şi angajator, care reglementează raporturile de muncă şi alte raporturi sociale în unitate. În sistemul general al izvoarelor de drept, contractul colectiv de muncă face parte din categoria contractelor normative, adică din categoria actelor ce îmbină în sine trăsăturile contractului şi actului normativ. Contractul colectiv de muncă îşi produce efectele asupra tuturor salariaţilor din unitate (întreprindere, organizaţie, instituţie), indiferent de data angajării lor şi de faptul dacă s-au afiliat sau nu la o organizaţie sindicală din unitate. Această extindere reprezintă o excepţie de la principiul relativităţii efectelor contractului. Convenţia colectivă reprezintă acel act juridic care stabileşte principiile generale de reglementare a raporturilor de muncă şi a raporturilor social-economice legate nemijlocit de acestea, care se încheie de către reprezentanţii împuterniciţi ai salariaţilor şi ai angajatorilor la nivel naţional, teritorial şi ramural în limitele competenţei lor. Convenţia colectivă prezintă toate caracterele unui act normativ: 1) este generală, pentru că stabileşte principiile generale de reglementare a raporturilor de muncă şi a raporturilor social-economice legate nemijlocit de acestea; 2) este abstractă, pentru că nu reglementează situaţia unui anume salariat individual, ci a tuturor salariaţilor dintr-un anumit teritoriu sau dintr-o anumită ramură a economiei naţionale. 3) este permanentă, deoarece se aplică de un număr indefinit de ori. Regulamentul intern al unităţii este un act juridic care se întocmeşte în fiecare unitate, cu consultarea reprezentanţilor salariaţilor, şi se aprobă prin ordinul angajatorului. Acest act juridic stabileşte drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor, protecţia şi igiena muncii în cadrul unităţii, precum şi alte măsuri ce se impun în vederea organizării muncii şi asigurării disciplinei muncii. În conformitate cu art. 199 alin. 3 din CM al RM, regulamentul intern al unităţii se aduce la cunoştinţa salariaţilor, sub semnătură, de către angajator şi produce efecte juridice pentru aceştia de la data înştiinţării.