Drept

Aplicarea normelor dreptului muncii trebuie examinată sub un triplu aspect şi anume: al aplicării în timp, în spaţiu şi asupra persoanelor. Aplicarea normelor dreptului muncii în timp. În conformitate cu teoria generală a dreptului, aplicarea actului normativ comportă dimensiuni temporare, care implică producerea efectelor juridice în anumite intervale de timp. Efectul legii în timp este supus principiului activităţii legii, potrivit căruia legea se aplică tuturor faptelor în timpul în care se află în vigoare, are eficienţă deplină şi continuă din momentul intrării în vigoare şi pînă la abrogarea ei. Legea dispune numai pentru prezent şi viitor şi nu are efecte juridice pentru trecut. Aşadar, trebuie arătat că Codul muncii din 28 martie 2003 a intrat în vigoare la 1 octombrie 2003. Formalităţile pe care le instituie acest Cod (cele ce ţin, mai ales, de obligativitatea respectării formei scrise a contractului individual de muncă) nu sînt obligatorii pentru salariaţii care s-au încadrat în muncă înainte de 1 octombrie 2003, întrucît un asemenea conflict între două legi (Codul muncii din 25 mai 1973 şi Codul muncii din 28 martie 2003) se soluţionează conform principiului tempus regit actum. Acesta este deci cazul ultraactivităţii normei juridice care a ieşit deja din vigoare. În statul de drept, publicarea legii are o importanţă extrem de mare, deoarece astfel se aduce la cunoştinţa cetăţenilor existenţa ei. Pentru a o face cunoscută, legea adoptată şi promulgată se publică în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Astfel, intrarea în vigoare a legii este condiţionată de publicarea ei. Constituţia Republicii Moldova prevede expres că nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia. Potrivit art. 76 din Constituţie, legea intră în vigoare în următoarele cazuri: a) la data publicării sau b) la data prevăzută în textul legii. În conformitate cu Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 32/1998, din sensul concret al art. 76 din Constituţie pot fi trase următoarele concluzii:

• atunci cînd data intrării în vigoare nu este indicată în textul legii, data publicării acesteia devine data intrării ei în vigoare;
• nu este obligatoriu ca data intrării în vigoare a legii, prevăzută în textul ei, să coincidă cu data publicării acesteia în Monitorul Oficial;
• data intrării în vigoare a legii, prevăzută în textul ei, nu poate precede data publicării acesteia.

În ceea ce priveşte încetarea acţiunii actului normativ, se cere evidenţiat faptul că aceasta are loc, de regulă, prin abrogare. Abrogarea actului normativ, ca procedeu tehnico-juridic prin care actul normativ fără termen îşi încetează acţiunea prin renunţare la el, poate fi: expresă (directă sau indirectă) sau tacită. Abrogarea expresă a actului normativ poate avea un caracter direct, atunci cînd noul act normativ prevede, în mod expres, că vechiul act normativ (sau anumite norme juridice din el) se abrogă. În acelaşi timp, menţionăm că abrogarea indirectă poate avea loc cînd noul act normativ nu stipulează, în mod expres, actul normativ care se abrogă (sau anumite norme juridice din el), dar se limitează la prevederea că se abrogă toate actele normative anterioare care contravin noii reglementări. Abrogarea tacită a actului normativ survine în cazul în care, în noul act normativ, nu se conţine nici o dispoziţie (prevedere) referitoare la acţiunea vechilor norme juridice. Aplicarea normelor dreptului muncii în spaţiu. Ca regulă, normele dreptului muncii sînt aplicabile pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Totuşi, avînd în vedere că actele normative, ce constituie izvoare ale acestei ramuri de drept, pot fi emise de organe diferite, a căror competenţă teritorială variază de la o categorie la alta, întinderea aplicării lor în spaţiu variază în funcţie de această competenţă. Folosind drept criteriu competenţa teritorială a organelor abilitate să emită acte normative în domeniul dreptului muncii, acestea pot fi clasificate în felul următor:

1. acte normative care se aplică pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Această categorie de acte este formată din acte normative emise de către organele legislative (Parlamentul RM) şi cele executive (Guvernul RM, ministerele şi departamentele). Din această categorie de acte normative fac parte: Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994, legile organice şi ordinare, hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului RM, regulamentele şi instrucţiunile ministerelor şi departamentelor etc.;
2. actele normative care se aplică în limitele teritoriale ale unităţilor administrativ-teritoriale. Din această categorie fac parte convenţiile colective încheiate la nivel teritorial (raional), deciziile consiliului raional şi dispoziţiile primarului. În măsura în care aceste acte normative reglementează relaţii de muncă, ele devin izvoare ale dreptului muncii;
3. actele normative care se aplică numai în cadrul unităţilor. Din această categorie fac parte: regulamentul intern al unităţii, contractul colectiv de muncă şi instrucţiunile proprii.

Aplicarea normelor dreptului muncii asupra persoanelor. Modul de aplicare a normelor dreptului muncii asupra persoanelor este reflectat în art. 3 din CM al RM. Astfel, dispoziţiile acestui Cod sînt aplicabile faţă de: salariaţii cetăţeni ai Republicii Moldova, încadraţi în baza unui contract individual de muncă; salariaţii cetăţeni străini sau apatrizi, încadraţi în baza unui contract individual de muncă, care prestează muncă pentru un angajator care îşi desfăşoară activitatea în Republica Moldova; salariaţii cetăţeni ai Republicii Moldova care activează la misiunile diplomatice ale Republicii Moldova de peste hotare; angajatorii persoane fizice sau juridice din sectorul public, privat sau mixt care folosesc munca salariată; salariaţii din aparatul asociaţiilor obşteşti, religioase, sindicale, patronale, al fundaţiilor, partidelor şi altor organizaţii necomerciale care folosesc munca salariată. Din punctul de vedere al subiectelor, izvoarele dreptului muncii se împart în două categorii de bază: a) izvoare cu vocaţie generală de aplicare, adică acele izvoare care sînt aplicabile tuturor categoriilor de salariaţi. Astfel, la această categorie de izvoare se raportează: Codul muncii al RM, Legea RM nr. 625-XII/1991 cu privire la protecţia muncii, Hotărîrea Guvernului RM nr. 426 din 26.04.04 „Privind aprobarea Modului de calculare a salariului mediu" ş.a.; b) izvoare cu vocaţie specială (aplicabile anumitor categorii de salariaţi). Din această categorie de izvoare fac parte: Hotărîrea Guvernului RM nr. 1273 din 19.11.04 „Cu privire la aprobarea Nomenclatorului lucrărilor sezoniere", Convenţia colectivă de muncă la nivel de ramură pentru anii 2004-2005, încheiată de către Federaţia Patronatului din Construcţii şi Producerea Materialelor de Construcţie din RM ş.a.