Parteneriatul social constituie un sistem de relaţii reciproce dintre salariaţi (reprezentanţii salariaţilor), angajatori (reprezentanţii angajatorilor) şi organele administraţiei publice centrale şi locale, orientate spre asigurarea coordonării intereselor salariaţilor şi angajatorilor în sfera relaţiilor de muncă şi a altor relaţii conexe cu acestea. Relaţiile de parteneriat social dintre salariaţi şi angajatori au drept fundament factorii economic, social şi politic.
Factorul economic - îl constituie munca salariată în procesul de producţie pentru un cîştig şi activitatea de producţie pentru un profit.
Factorul social - îl constituie însăşi structura socială a societăţii bazată pe aplicarea muncii salariate.
Factorul politic - statul îşi formează o politică socială în modul care îi permite să asigure pacea socială, liniştea în ţară, fapt care creează premise favorabile şi pentru efectuarea investiţiilor, inclusiv a celor străine.
Parteneriatul social se produce atît de pe poziţii bilaterale - bipartism (salariat şi angajator), cît şi trilaterale - tripartism ( sindicate, patroni, stat ). În R.Moldova au aplicare ambele tipuri de parteneriat social: la nivel de unitate- bipartism; la nivel naţional, ramural, teritorial - tripartism. Participarea reprezentanţilor administraţiei publice la cele trei niveluri ale parteneriatului social se explică prin faptul că administraţia publică deţine întreprinderi, instituţii şi organizaţii fiind un reprezentant al acestor angajatori, iar în al doilea rînd, în calitatea sa de reprezentant al statului, administraţia publică trebuie să constituie un garant al parteneriatului social. Principiul tripartismului este aplicabil şi în cadrul reglementării internaţionale a relaţiilor de muncă de către OIM, ale cărei organe sunt foemate din reprezentanţii guvernelor, patronatelor şi sindicatelor din cadrul statelor membre ale OIM.