Contractul colectiv de muncă ( convenţia colectivă de muncă) este considerat un acord scris şi în prealabil negociat, încheiat între partenerii sociali, la diferite niveluri ce urmăreşte crearea unui cadru general şi unitar de desfăşurare a relaţiilor de muncă şi care se referă la condiţiile de muncă, precum şi la orice alte aspecte convenite de părţi în legătură directă sau indirectă cu relaţia de muncă.
Condiţiile contractului colectiv, de regulă, sunt divizate în trei grupe: 1) obligaţionale, 2) normative şi 3) organizaţionale. Condiţiile obligaţionale - reprezintă obligaţii concrete, asumate de către părţi spre a fi îndeplinite în termene limită, fixate în contract. Condiţiile normative - reprezintă reguli de conduită cu caracter general care reglementează relaţiile sociale de muncă din cadrul unităţii. Condiţiile normative ale contractului colectiv sunt norme- acorduri, norme locale ce ţin de dreptul muncii, stabilite de către părţi în limitele atribuţiilor lor, norme ce se extind doar asupra lucrătorilor unităţii. Condiţiile organizaţionale reprezintă prevederi ce determină: procedura de elaborare, încheiere, modificare şi completare a contractului colectiv de muncă.