1. Noţiunea şi importanţa timpului de odihnă

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (art.24) a proclamat în calitate de drept inalienabil dreptul la odihnă şi la timp liber, inclusiv dreptul la o limitare rezonabilă a zilei de muncă şi la concediu periodic plătit. Dreptul cetăţenilor la odihnă este fixat în art.43 din Constituţie. În privinţa salariaţilor acest drept este reglementat detaliat în Codul muncii, alte acte normative, în convenţiile colective şi în contractele individuale de muncă. Timp de odihnă se consideră timpul în cursul căruia salariatul este liber de îndeplinirea îndatoririlor de muncă şi pecare-l poate folosi cum crede de cuviinţă. Deci în dreptul muncii timp de odihnă se consideră timpul calendaristic în afara timpului de muncă. Legislaţia nu reglementează repartizarea timpului de odihnă aşa cum face în privinţa timpului de muncă.

2. Formele timpului de odihnă

Legislaţia muncii prevede două modalităţi de reglementare a timpului de odihnă: directă şi indirectă.

Reglementarea directă a timpului de odihnă constă în stabilirea formelor concrete ale acestuia. Reglementarea indirectă a timpului de odihnă constă în limitarea timpului de muncă. Potrivit legislaţiei muncii există următoarele forme concrete ale timpului de odihnă:

• Repausurile în cursul zilei de muncă (în cadrul schimbului);
• Repausul zilnic (între schimburi);
• Repausul săptămînal (zilele de odihnă);
• Zilele de sărbătoare nelucrătoare;
• Concediile.

În cadrul programului de muncă salariaţilor trebuie să li se acorde o pauză de masă de cel puţin 30 minute (art.107, alin.1 din Codul munci). Pauzele de masă cu excepţia celor prevăzute în contractul colectiv de muncă sau în regulamentul intern al unităţii, nu se includ în timpul de muncă (art.107 alin.2 CM RM). Prin art.108 Codul muncii sunt prevăzute pauze pentru alimentarea copilului. Repausul zilnic (între schimburi) - este perioada de timp cuprinsă între sfîrşitul programului de lucru într-o zi şi începutul programului de muncă în ziua imediat următoare.

Repausul săptămînal în conformitate cu art.109 CM RM se acordă timp de 2 zile consecutive, de regulă sîmbăta şi duminica. Munca în zilele de repaus este interzisă, însă conform art.104 alin.2,3 CM al RM salariaţii pot fi atraşi la muncă suplimenatră numai în cazuri excepţionale.

Zilele de sărbătoare nelucrătoare sunt prevăzute în art.111 din CM al RM:

3. Concediile

Noţiunea de concediu nu se conţine în codul muncii al R.Moldova. În literatura de specialitate concediu se numeşte odihna anuală în cursul cîtorva zile fără întrerupere cu menţinerea locului de muncă şi a salariului. Prin urmare în dreptul muncii concediul este considerat drept una din formele timpului liber sau forma principală a dreptului la odihnă. Relaţiile sociale cu privire la concediu sînt reglementate prin normele Codului muncii, respectîndu-se prevederile Convenţiei OIM nr.132/1970 cu privire la concediile remunerate. Codul muncii stabileşte 2 categorii de concedii: anuale şi sociale.

Conform art.112 CM RM dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat pentru toţi salariaţii. Codul muncii stabileşte 3 categorii de concedii de odihnă anuale plătite: de bază minimale, de bază prelungite, suplimentare.

Durata concediului de odihnă anual plătit este stabilită în zile calendaristice, însă în această durată nu sînt incluse zilele de sărbătoare nelucrătoare, care deasemenea sunt plătite. În conforrmitate cu art.113 CM RM durata minimă a concediului de odihnă anual de bază este de 28 de zile calendaristice. Art.299 CM RM prevede concediul anual plătit pentru diferite categorii de salariaţi. Au dreptul la concediu de odihnă anual suplimentar plătit, în conformitate cu art.121 din Codul muncii salariaţii care lucrează în condiţii vătămătoare, salariaţii nevăzători şi persoanele în vîrstă de pînă la 18 ani - cu durata de cel puţin 4 zile calendaristice. Conform art.121 alin.5 CM RM, în convenţiile colective, în contractele colective şi cele individuale de muncă pot fi prevăzute şi alte categorii de salariaţi cărora li se acordă concedii de odihnă anuale suplimentare plătite precum şi alte durate ale concediilor decît cele menţionate în Codul muncii. Salariatul poate fi rechemat din concediu prin ordinul angajatorului numai cu acordul scris al salariatului şi numai şi pentru situaţii neprevăzute, care fac necesară activitatea acestuia în unitate.

Concediul neplătit se acordă salariatului în baza art.120 CM RM.

Concediile sociale constituie perioade de timp liber, acordate în scopul creării condiţiilor favorabile pentru însănătoşire, maternitate şi îngrijirea copiilor.

Concediul medical plătit se acordă tuturor salariaţilor şi ucenicilor în baza certificatului medical eliberat potrivit legislaţieiîn vigoare.

Concediul de maternitate este prevăzut la art.124-127 Codul muncii al R. Moldova.