Pin It

Clauza cu privire la retribuirea muncii, inclusiv salariul funcţiei sau cel tarifar, suplimentele, premiile şi ajutoarele materiale constituie una din clauzele generale ale contractului individual de muncă.

Angajatorul este obligat să aducă la cunoştinţa lucrătorului mărimea salariului, forma retribuirii, modul de calculare a salariului, periodicitatea şi locul de plată, reţinerile din salariu, precum şi despre alte condiţii referitor la salariu, să informeze în scris pe fiecare lucrător desprepărţile componente ale salariului ce i se cuvine , despre mărimea şi temeiurile reţinerilor efectuate, despre suma totală pe care trebuie să o primească, precum şi să asigure efectuarea înscrierilor respective în registrele contabile. În conformitate cu art.141-144 CM RM salariul se plăteşteîn monedă naţională. Plata salariului în natură este interzisă. Salariul se plăteşte periodic nu mai rar de 2 ori pe lună pentru lucrătorii remuneraţi pe unitate de timp sau în acord, nu mai rar de 1 dată pe lună - pentru lucrătorii remuneraţi în baza salariilor lunare ale funcţiei. Plata salariului pentru o muncă ocazională , care durează mai puţin de 2 săptămîni se efectuiază imediat după executarea acesteia.Conform art.145 CM RM şi art.35 din Legea salarizării compensarea perderilor cauzate de neachitarea la timp a salariului se efectuiază prin: indexarea obligatorie şi în mărime deplină a sumei salariului calculat dacă reţinerea acstuia a constituit cel puţin o lună calendaristică de la data stabilită pentru achitarea salariului lunar. Salariul neprimit la timp din vina salariatului nu este supus indexării. Conform art.148 din Codul muncii reţinerile din salariu se pot face numai în cazurile şi doar cu respectarea procedurii prevăzute de legislaţie, astfel reţinerile din salariu pentru achitarea datoriilor lucrătorilor faţă de angajator se pot face în baza dispoziţiilor acstuia:

  • Pentru restituirea avansului eliberat în contul salariului;
  • Pentru restituirea sumelor plătite în plus în urma unor greşeli de calcul;
  • Pentru acoperirea avansului necheltuit şi nerestituit la timp eliberat pentru deplasare în interes de serviciu sau transferare într-o altă localitate ori pentru necesităţi gospodăreşti;
  • Pentru repararea prejudiciului cauzat unităţii din vina salariatului (art.338 CM RM).

În cazurile specificate mai sus angajatorul are dreptul să emită dispoziţia de reţinere în termen de cel mult o lună de zile din ziua expirării termenului stabilit pentru: restituirea avnsului sau achitarea datoriei, efectuării plăţii greşit calculate, constatării prejudiciului material cauzat. Dacă acest termen a fost omis ori lucrătorul contestă temeiul sau cuantumul reţinerii litigiul se va examina de către instanţa de judecată la cererea angajatorului sau lucrătorului (art.349-355 din Codul muncii). Normarea muncii - reprezintă stabilirea volumului de muncă ce trebuie efectuată de către un lucrător sau de către o echipă de lucrători într-o unitate de timp. În funcţie de caracteristicile procesului de producţie şi ale activităţii ce se normează, norma de muncă se poate înfăţişa sub forma unei: norme de timp ( durata de timp necesară pentru executarea unei anumite lucrări), norme de producţie (volumul producţiei şi productivitatea fizică a muncii, pentru fiecare loc de muncă), norme de personal (numărul strict necesar de personal - diferenţiat pe meserii, funcţii şi nivel de calificare pentru desfăşurarea unei activităţi de către mai mulţi salariaţi), norme de deservire (cantitatea de obiecte de producţie, unităţi de utilaj, locuri de lucru pe care un lucrător sau mai mulţi lucrători sunt obligaţi a le deservi în cursul unei unităţi de timp de muncă), sarcini normative (volumul de lucru stabilit pe care lucrătorul este obligat să-l îndeplinească într-o unitate de timp de muncă - zi, lună etc.).