Relaţiile de asigurare a disciplinei muncii sunt reglementate prin acte normative atît cu caracter imperativ cît şi contractual. În acest sens cunoaştem 2 aspecte ale disciplinei de muncă - obiectiv şi subiectiv sau organizaţional şi social.
Aspectul obiectiv se manifestă prin situaţia reală în care se desfăşoară activitatea de muncă colectivă. Cadrul juridic general de bază pentru o asemenea activitate este stabilit în mod imperativ prin normele Codului muncii. Totodată detalierea cadrului juridic se face şi prin alte legi organice, precum şi prin alte acte normative subordonate legii, inclusiv prin norme contractuale - convenţii colective, contracte colective, şi contracte individuale de muncă, deci şi prin dialog social.
Aspectul subiectiv al disciplinei muncii se exprimă prin modul de realizare a drepturilor şi de îndeplinire a obligaţiilor de muncă de către ambele părţi ale raportului juridic individual de muncă.
În conformitate cu prevederile art.202 CM RM disciplina de muncă se asigură în unitate prin crearea de către angajator a condiţiilor economice, sociale, juridice şi organizatorice necesare pentru prestarea unei munci de înaltă productivitate, prim formarea unei atitudini conştiente faţă de muncă, prin aplicarea de stimulări şi recompense, precum şi de sancţiuni în caz de comiteri a unor abateri disciplinare.
Reieşind din conţinutul legislaţiei muncii, putem clasifica căile de asigurare a disciplinei muncii în două categorii:
- Convingerea
- Constrîngerea
Ambele metode de asigurare a disciplinei muncii urmează să fie aplicate în condiţiile organizatorice şi juridice prevăzute de lege, deci respectînd onoarea, demnitatea, reputaţia profesională a salariatului.