În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Sancţiunea constituie o măsură de constrîngere aplicată în cazul încălcării unei reguli de conduită, a neexecutării unei obligaţii. Sancţiunile disciplinare se clasifică în generale şi speciale. Cele generale sunt stabilite prin Codul muncii şi în conformitate cu acesta - prin Regulamentul intern; cele speciale prin alte legi organice, statute şi regulamente disciplinare. Art.206 alin.1 CM RM conţine sancţiuni disciplinare ca: avertismentul, mustrarea, mustrarea aspră, concedierea. Conform art.206 alin.2 CM RM, legislaţia în vigoare poate prevedea şi alte sancţiuni disciplinare pentru unele categorii de salariaţi. (De ex. Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public art.58). Conform art.207 CM RM, sancţiunea disciplinară se aplică de organul căruia i se atribuie dreptul de angajare a salariatului. Salariaţii care deţin funcţii elective pot fi concediaţi numai prin hotărîrea organului de care au fost aleşi. Conform art.208 CM RM este prevăzută procedura aplicării sancţiunilor disciplinare.

Sancţiunea disciplinară se aplică conform art.209 CM RM, imediat după constatarea abaterii. Angajatorul dispune aplicarea sancţiunilor disciplinare printr-o decizie în care în mod obligatoriu sunt indicate - temeiurile de fapt şi de drept ale aplicării sancţiunii, termenul în care sancţiunea poate fi contestată, organul la care sancţiunea poate fi contestată - (art.210 CM RM).

Termenul de validitate a sancţiunii disciplinare potrivit art.211 alin.1 CM RM nu poate depăşi un an din ziua aplicării.

Loading...