1. Consideraţii generale

Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de munca cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de munca prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit Codului muncii.

Conform art.349 al Codului muncii pot fi părţi în conflictele de muncă:

1. salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
2. angajatorii - persoane fizice şi/sau persoane juridice - agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod;
3. sindicatele şi patronatele;
4. alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă.

   2. Jurisdicţia individuală

Potrivit prevederilor art. 354 CM RM, se consideră litigii individuale de muncă divergenţele dintre salariat şi angajtor privind:

• Încheierea contractului individual de muncă;
• Executarea, modificarea şi suspendarea contractului individual de muncă;
• Încetarea şi nulitatea, parţială sau totală a contractului individual de muncă;
• Plata despăgubirilor în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de către una din părţile contractului individual de muncă;
• Rezultatele concursului;
• Anularea ordinului de angajare în serviciu emis conform art.65 alin.1 CM RM;
• Neeliberarea în termen a carnetului de muncă, înscrierile incorecte efectuate în acesta;
• Alte probleme cedecurg din raporturile individuale de muncă.

Instanţa de judecată examinează litigiile apărute în cadrul încheierii, modificării sau încetării contractului individual de muncă. Termenul de prescripţie de 3 luni în litigiile ce rezultă din încetarea contractului individual de muncă se calculează din ziua în care ordinul a fost adus la cunoştinţa salariatului contra semnătură, din ziua eliberării carnetului de muncă, sau din ziua contestării refuzului salariatului dea lua cunoştinţă de ordinul de concediere pentru a semna sau a lua carnetul de muncă.

3. Soluţionarea conflictelor colective de muncă

Conflictele de muncă se clasifică în conflicte colective şi individuale de muncă.Conflictele de muncă colective pot fi de drepturi sau de interese, iar cele individuale de drepturi.Conflictele de drepturi se nasc atunci când nu sunt respectate drepturile prevăzute în lege sau în contractul colectiv ori individual de muncă.Conflictele de interese se nasc în cazul unui dezacord intervenit între părţi cu privire la revendicările salariaţilor, încă neconsacrate în lege, contract colectiv sau contract individual de muncă. Conflictele de interese nu se soluţionează în justiţie, deoarece pentru a putea judeca, instanţa are nevoie de un temei legal sau contractual, or conflictul de interese s-a născut tocmai în absenţa unui asemenea temei. Conflictele de drepturi se soluţionează în faţa instanţei de judecată.

4. Greva

Potrivit prevederilor legislaţiei muncii greva reprezintă refuzul benevol al salariaţilor de a-şi îndeplini, total sau parţial, obligaţiile de muncă, în scopul soluţionării conflictului colectiv de muncă declanşat în conformitate cu legislaţia în vigoare, încetarea colectivă şi voluntară a lucrului de către salariaţi, încetarea totalăsau parţială a muncii de către salariaţi în scopul obţinerii unor revendicări economice şi sociale legate de condiţiile de muncă, de plată a muncii şi de securitate socială. Greva se caracterizează prin următoarele trăsături:

• Poate fi declarată pe durata desfăşurării conflictului colectiv de muncă;
• Constituie o încetare voluntară şi colectivă a lucrului.

Constituţia recunoaşte prin art.45, dreptul la grevă, care constituie totodată, potrivit art.5 lit.n din Codul muncii, un principiu de bază al reglementării raporturilor de muncă şi a altor raporturi legate nemijlocit de acestea. În conformitate cu art.362 CM RM, greva poate fi declarată în scopul apărării intereselor profesionale cu caracter economic şi social ale salariaţilor şi nu poate urmări scopuri politice. Organizarea grevei poate avea loc în condiţiile legii, la orice nivel al parteneriatului social - de unitate, teritorial, de ramură, naţional. Greva se desfăşoară de obicei la locul de muncă al salariaţilor. Însă ea poate fi desfăşurată şi în afara unităţii. Angajatorul poate solicita suspendarea grevei, pe un termen de cel mult 30 zile, în cazul în care aceasta ar putea pune în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor sau atunci cînd consideră că greva a fost declarată ori se desfăşoară cu încălcarea legislaţiei. În conformitate cu art.370 CM RM, pentru declararea şi organizarea grevei ilegale, persoanele vinovate poartă răspundere disciplinară, materială, administrativă, penală în conformitate cu legislaţia în vigoare.

5. Noţiunea şi importanţa supravegherii şi controlului asupra respectării legislaţiei muncii

Supravegherea reprezintă activitatea organelor de stat legată de asigurarea executării cu exactitate şi stricteţe a legislaţiei. Prin urmare, atribuţiile organelor de supraveghere constau în a elimina toate formele de încălcare a legii.

Controlul reprezintă o latură a activităţii de administare. Esenţa controlului constă în verificarea corespunderii activităţii obiectelor controlate cu prescripţiile actelor normative, în aprecierea acestei activităţi din punct de vedere al legalităţii şi în aplicarea sancţiunilor în caz de încălcare a prevederilor legislaţiei.

6. Organele de supraveghere şi control asupra respectării legislaţiei muncii

Supravegherea şi controlul asupra respectării actelor legislative şi a altor acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii, a contractelor colective de muncă şi convenţiilor colective la toate unităţile sunt exercitate de:

Inspecţia Muncii;

• Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice
• Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale
• Alte organe abilitate cu funcţii de supraveghere şi control
• Sindicatele.

  7. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei muncii

În conformitate cu art.381 din Codul muncii, persoanele vinovate de încălcarea legislaţiei muncii, a altor acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii, a contractelor colective de muncă şi a convenţiilor colective sunt trase la răspundere disciplinară, materială, administrativă şi penală.