loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Prin reglementarea internaţională a dreptului muncii, înţelegem reglementarea cu ajutorul acordurilor internaţionale, încheiate între state (convenţii bilaterale şi multilaterale), a problemelor legate de folosirea muncii salariaţilor, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale salariaţilor, protecţia muncii şi protecţia intereselor individuale şi colective ale salariaţilor. Aceste norme sînt consfinţite în actele adoptate de Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM), Uniunile regionale ale statelor din Europa etc. Spre deosebire de dreptul intern, dreptul internaţional al muncii reprezintă acea ramură specifică a dreptului internaţional, care este - internaţional, prin izvoarele sale şi naţional (intern), prin obiectul său, avînd ca obiect de studiu, atît legislaţia muncii cît şi legislaţia securităţii sociale. Procesele de globalizare economice sunt o provocare tot mai mare pentru dreptul muncii intern în stabilirea justiţiei sociale. De aceea, studierea dreptului internaţional al muncii îşi găseşte puternice raţiuni teoretice şi practice legate nemijlocit de necesitatea racordării permanente a legislaţiei muncii a Republicii Moldova la normele internaţionale a muncii.

Internaţionalizarea vieţii sociale, globalizarea economică, integrarea regională, migraţia intenaţională a forţei de muncă-toţi aceşti factori au dus la apropierea sistemelor dreptului muncii a diferitelor state şi au iniţiat armonizarea dreptului muncii la scară mondială. Nu există o unanimitate de păreri în privinţa noţiunii dreptului internaţional al muncii. Mai mult decît atît, în doctrină s-a făcut distincţia între dreptul internaţional al muncii, fie ca ramură autonomă, fie ca parte a dreptului muncii în care izvoarele sunt internaţionale şi care este indisolubil legat de dreptul internaţional public şi dreptul muncii internaţional, considerat ca făcînd parte din dreptul internaţional privat, avînd ca obiect de studiu regulile aplicabile în cazul unui raport de muncă cu elemente de extraneitate, respectiv regulile aplicabile în cazul unui conflict de legi sau de jurisdicţii. Totuşi, vom încerca să definim dreptul internaţional al muncii. Prin reglementarea internaţională a dreptului muncii se înţelege reglementarea cu ajutorul acordurilor internaţionale încheiate între state a problemelor legate de folosirea muncii salariaţilor, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale salariaţilor, protecţia muncii, protecţia intereselor individuale şi colective ale salariaţilor. Dreptul internaţional al muncii reprezintă o ramură de drept ce are ca obiect îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă ale salariaţilor, raporturile dintre salariaţi şi patroni şi este formată în principal din normele cuprinse în Constituţia, convenţiile şi recomandările Organizaţiei Internaţionale ale Muncii. Dreptul internaţional al muncii se deosebeşte atît de dreptul internaţional public, cît şi de dreptul internaţional privat. Dreptul internaţional public reglementează raporturile dintre subiectele dreptului internaţional, în principal statele, dreptul internaţional privat reprezintă totalitatea normelor care soluţionează conflictul de legi sau conflictul de jurisdicţii, precum şi cele legate de condiţia juridică a străinului, dreptul internaţional al muncii priveşte îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă a salariaţilor, raporturile dintre angajaţi şi angajatori. Într-o altă accepţiune dreptul internaţional al muncii poate fi tratat atît în sens larg cît şi în sens restrîns. În sens larg, dreptul internaţional al muncii cuprinde normele (OIM), precum şi, în ceea ce priveşte ţara noastră, normele elaborate de Consiliul Europei. În sens restrîns, cuprinde normele în materie ale organizaţiilor cu vocaţie mondială, în primul rînd ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Apariţia dreptului internaţional al muncii, în opinia prof. Gheorghe Filip, a fost condiţionată de înfiinţarea unor organisme internaţionale cu competenţă exclusivă în domeniul muncii, cum sunt Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) şi alte organizaţii cu preocupări în acest domeniu, Consiliul Europei şi Comunitatea Europeană. Într-o altă opinie prin elaborarea unui drept internaţional al muncii nu se constituie un drept mondial, care să aibă la bază norme universal valabile în oricare stat.

Loading...