În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

După cum am menţionat dreptul internaţional al muncii avînd o poziţie specifică, ar fi necesar să diferenţiem cîteva categorii de principii: pe de o parte principii paralele comune atît pentru dreptul internaţional public cît şi pentru dreptul internaţional al muncii, iar pe de altă parte principii specifice relaţiilor de muncă şi securităţii sociale şi principii proprii legislaţiilor naţionale. Dreptul internaţional al muncii fiind constituit în principal din ansamblul convenţiilor şi recomandărilor OIM are la bază principiul suveranităţii statelor. Datorită situaţiei sale speciale dreptul internaţional conţine şi principiile sale specifice care în formularea Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, sunt următoarele:

munca nu este o marfă, libertatea de asociere şi de exprimare este o condiţie indispensabilă pentru un progress,

toţi oamenii fără nici o discriminare au un drept egal de a urmări progresul lor material,

- lupta împotriva lipsurilor trebuie dusă în fiecare stat.

Aceste principii prevăzute în Constituţia (OIM) reprezintă şi principii ale strategiei dezvoltării sociale.

Din principiul fundamental potrivit căruia munca nu este o marfă strîns legate sunt şi alte principii implicite ce de exemplu: principiul dreptului la odihnă, principiul dreptului la perfecţionare profesională, principiul dreptului securităţii sociale.

La principiile fundamentale ale dreptului internaţional al muncii trebuie adăugate şi principiile dreptului intern al muncii, menite să caracterizeze legislaţiile naţionale, ca de exemplu: principiul negocierii colective, salarizării echitabile, perfecţionării profesionale, etc.

Izvoarele dreptului internaţional al muncii sunt actele internaţionale cu caracter normativ provenind de la Organizaţia Internaţională a Muncii, Consiliul Europei, Uniunea Europeană.

Actele(OIM)sunt în principal Constituţia (OIM), convenţiile şi recomandările.

Constituţia (OIM) reprezintă un izvor al dreptului internaţional al muncii cel puţin în privinţa principiilor ce le statuează expres. Convenţiile (OIM) au rolul de a reglementa problemele raporturilor de muncă, sunt considerate adevărate tratate internaţionale şi reprezintă izvorul principal esenţial al dreptului muncii. Recomandările sunt un izvor de informaţie şi model pentru perfecţionarea legislaţiei naţionale care precizează, completează statutul convenţiei, face conţinutul ei mai concret, extinde posibilităţile statelor în rezolvarea problemelor cu privire la adaptarea normelor internaţionale.Ţara noastră a aderat la Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) în 1995. Republica Moldova a ratificat pină in prezent mai multe convenţii ale (OIM), printre care se numără şi cele 8 convenţii fundamentale şi anume cea privind munca forţată, libertatea asocierii si protecţia dreptului la organizatie, aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective, egalitatea de remunerare a mîinii de lucru masculină şi feminină pentru o muncă de valoare egală, abolirea muncii fortate, discriminarea în domeniul ocupării forţei de muncă şi exercitării profesiei, vîrsta minimă de angajare, interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor.

Documentele ONU de asemenea au rol de izvoare ale dreptului internaţional al muncii, fiind că stabilesc sarcinile cooperării internaţionale pentru asigurarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. La nivel regional ca izvoare ale dreptului internaţional al muncii sunt actele adoptate de Consiliul Europei şi Uniunea Europeană. Printre cele mai importante se numără: Carta socială europeană din 1961, Convenţia europeană cu privire la apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului (1950). Cel mai important act al Uniunii Europene, în care sunt proclamate drepturile sociale şi economice, este Carta drepturilor fundamentale ale salariaţilor (1989).Concluzii Apropierea termenilor „drept internaţional,, şi „al muncii„ poate crea nedumeriri sau confuzii în măsura în care tentativa de a da problemelor muncii o soluţionare identică în toate statele pare paradoxală şi contrară naturii dreptului muncii. Se impune constatarea că în această materie trebuie manifestată o viziune largă şi constructivă, dreptul internaţional al muncii neputînd fi încadrat în tiparele clasice ale dreptului internaţional. Tocmai de aceea se cere o analiză minuţioasă a instrumenteler elaborate de Organizaţia Internaţională a Muncii, dar şi de Consiliul Europei şi Uniunea Europeană. Munca reprezintă valoarea de primă dimensiune astfel încît Republica Moldova acordă instrumentelor internaţionale elaborate în domeniu maximă importanţă. Reieşind din această particularitate, putem face concluzia că standardele internaţionale în sfera raporturilor juridice de muncă, create de Organizaţia Internaţională a Muncii, Consiliul Europei şi ratificate de Republica Moldova, capătă o importanţă primordială în elaborarea legislaţiei naţionale, urmînd să fie aplicate de către instanţele de judecată şi alte organe de stat concomitent cu legislaţia internă, şi mai mult decît atît, dacă Republica Moldova a încheiat un contract internaţional în care sînt stabilite alte norme, decît cele prevăzute de legislaţia internă, atunci normele contractului internaţional au drept de prioritate. La aceasta mai trebuie adăugat că, în conformitate cu art. 4 din Constituţia Republicii Moldova şi în corespundere cu convenţiile internaţionale încheiate de către Republica Moldova, fiecare cetăţean are dreptul să se adreseze în organele internaţionale cu privire la apărarea drepturilor şi libertăţilor omului, dacă în interiorul statului sînt epuizate toate modurile de apărare a lor.

Loading...