În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Potrivit art.61 al.1 din Constituţie „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”. Parlamentul este instituţia politică şi juridică alcătuită din una sau două adunări sau camere, fiecare compusă dintr-un număr diferit de membri, care se bucură de anumite imunităţi şi au drept de control asupra autorităţii executive.

Structura Parlamentului României e consacrată în art.61 al.2 din Constituţie „Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat”. Adunarea Constituantă a avut de ales între un parlament unicameral şi unul bicameral, optând pentru sistemul bicameral. În statele lumii întâlnim organizarea bicamerală a legislativului în statele federale, una din camere fiind destinată să asigure reprezentarea statelor federate, iar în statele unitare, cum sunt Grecia, Portugalia, un parlament bicameral. Sunt şi state unitare care au un parlament bicameral, de exemplu : Italia, Marea Britanie, România, Japonia. În unele ţări există cea de-a doua Cameră numită „Cameră Înaltă” alcătuită din membrii cu titlu ereditar sau aleşi de monarh, de exemplu Camera Lorzilor în Anglia.[1]

Este posibil ca un parlament bicameral să funcţioneze în vederea exercitării unora din atribuţiile sale ca un parlament unicameral, adică în şedinţele comune ale celor două Camere. Aşa este reglementat şi Parlamentul României, multe din atribuţiile sale nu se exercită separat de cele două Camere, ci în şedinţe comune, din această cauză numai o parte din atribuţiile sale şi le realizează ca un parlament bicameral, iar pentru altele se comportă ca unul unicameral. Adunarea Constituantă a optat pentru un parlament bicameral întrucât el reprezenta o tradiţie în organizarea constituţională democratică a statului român, fiind deja o realitate deoarece prin Decretul – lege nr.92/1990 privind alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României, el a fost alcătuit din două Camere şi, de asemenea, bicameralismul asigură calitatea procedurii legislative.

În doctrină s-a afirmat că unicameralismul este de preferat din mai multe considerente, printre care faptul că bicameralismul ar încetini procesul legislativ când se adoptă texte în divergenţă. De asemenea s-a constatat că sub unitatea suveranităţii naţionale, logica democratică se adaptează destul de greu bicameralismului, iar atunci când există două Camere atunci în mod sigur vor exista şi rivalităţi între ele, competiţii pentru întâietate sau egalitate, constituirea uneia din Camere pe criterii elitiste, ierarhice.

Separarea celor două Camere este doar formală dacă tehnicile de sufragiu pentru alegerea lor sunt la fel, fiind alcătuite din „reprezentanţii naţiunii”, iar bicameralismul măreşte costurile parlamentare ceea ce nu este eficient atunci când există dificultăţi financiare.[2]

Ambele Camere ale Parlamentului României sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat pentru un mandat de 4 ani, are se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă până la încetarea acestora, interesul naţional impunând ca Parlamentul să funcţioneze din plin, fără neajunsurile legate de constituirea unui nou Parlament.

Cele două Camere au în principiu prerogative identice, dar există şi unele diferenţe, unele dintre ele fiind înlăturate prin legea de revizuire. Astfel, prin art.62 al.2 lit.g din Constituţie, numirea Avocatului Poporului se face în şedinţa comună a celor două Camere, spre deosebire de vechiul text care prevedea numirea acestuia de către Senat, iar mandatul său se prelungeşte de la 4 la 5 ani. Deoarece acesta prezintă rapoarte ambelor Camere este firesc ca şi numirea sa să se facă de ambele Camere potrivit principiului egalităţii celor două Camere ale Parlamentului.

O altă diferenţă o constituie faptul că pentru a fi aleasă în Senat o persoană trebuie să fi împlinit vârsta de 33 de ani, iar pentru Camera Deputaţilor de 23 de ani (art.37 al.2 din Constituţia României), astfel Senatul este mai restrâns ca număr decât Camera Deputaţilor. Mai există unele diferenţe după numărul parlamentarilor care fac parte din birourile permanente, astfel din biroul Camerei Deputaţilor fac parte : preşedintele acesteia care e şi preşedintele biroului, 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 4 chestori (art.20 al.2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor), iar din Biroul permanent al Senatului fac parte : preşedintele Senatului, 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 2 chestori (art.23 al.2 din Regulamentul Senatului).

Fiecare Cameră îşi desfăşoară activitatea potrivit propriului regulament în şedinţe separate, în afara cazurilor în care deciziile nu pot fi luate decât în şedinţe comune, iar Camerele se pot întruni în şedinţă comună ori de câte ori este nevoie.

 

[1]  Ion Rusu- Drept constituţional şi instituţii politice, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p.416

[2] Ion Deleanu- Instituţii şi proceduri constituţionale, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006, p.415

Loading...