1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

  În ceea ce priveşte puterea legislativă şi atribuţiile acesteia, Constituţia Argentinei se ocupă în cadrul unor capitole separate de Camera Deputaţilor, Senat, precum şi de atribuţiile Congresului, luat în integralitatea sa şi cuprinzând ambele Camere. În Camera Deputaţilor, procentul este de un reprezentant la 33.000 de locuitori, în timp ce în Senat fiecare provincie trimite trei senatori. Atât deputaţii cât şi senatorii sunt aleşi prin vot direct, pe baza unui sistem majoritar.

  Vicepreşedintele Naţiunii este şi preşedinte al Senatului, dar el nu va avea drept de vot decât în situaţia în care voturile vor fi împărţite. Senatul are însă şi un preşedinte provizoriu, care îl prezidează în caz de absenţă a vicepreşedintelui sau cand acesta exercită funcţiile de Preşedinte al Naţiunii Argentiniene.

  Ambele Camere se reunesc în sesiuni ordinare, de la 1 martie pâna la 30 noiembrie. Ele pot fi convocate în sesiuni extraordinare de Preşedintele Naţiunii sau îşi pot proroga sesiunile. Constituţia prevede pentru reprezentanţii aleşi ai naţiunii un sistem de imunităţi şi inviolabilităţi similar celor înscrise în alte constituţii. Punerea la dispoziţia justiţiei a deputaţilor sau a senatorilor acuzaţi de fapte grave se va putea face numai cu votul a două treimi din deputaţi sau senatori.

   În ceea ce priveşte modalitatea de elaborare şi de adoptare a legilor, Constituţia argentiniană prevede, în principiu, discutare lor de ambele Camere ale Congresului. Un proiect de lege respins în totalitate de una dintre Camere nu va putea fi reluat în anul respectiv. În situaţia în care un proiect de lege adoptat de una din Camere este dezbătut şi adoptat de cealaltă Cameră cu modificări, prima Cameră va putea să accepte modificările aduse, dar va putea să insiste asupra redactării originale, cu condiţia ca modificările sau corecturile să nu fi fost adoptate de cealaltă Cameră cu o majoritate de doua treimi din parlamentarii prezenţi. Într-o asemenea situaţie, proiectul va fi transmis puterii executive cu adăugirile făcute de Camera ce a operat revizuirea, afară de situaţia în care Camera originară insistă asupra redactării originare, cu votul a două treimi din parlamentarii prezenţi.

  Dacă ambele Camere votează proiectul de lege cu o majoritate egală, acesta va deveni lege şi va fi transmis puterii executive pentru promulgare. Votul în ambele Camere va fi nominal, parlamentarii urmând să se exprime prin da sau nu.

  „Auditoria General de la Nancion” reprezintă un organism de asistenţă tehnică al Congresului, cu autonomie funcţională, care efectuează controlul extern al sectorului public naţional în ceea ce priveşte aspectele sale patrimoniale, economice, financiare şi operative. El va urmări controlul legalităţii gestiunii al întregii activităţi a administraţiei publice, centralizată şi descentralizată, indiferent care ar fi modalităţile sale de organizare.

  „Defensor del Pueblo” reprezintă o instituţie similară Avocatului poporului din ţara noastră. El are ca scop principal apărarea şi protecţia drepturilor omului, fiind desemnat şi eliberat din funcţie de Congres, cu un mandat de cinci ani ce poate fi reînoit o singură dată.[1]

 

[1] Constanţa Călinoiu, Victor Duculescu, Georgeta Duculescu- op.cit., vol.I, p.186

Loading...