În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

  Constituţia Braziliei consacră principiul separaţiei puterilor.

  Puterea legislativă aparţine Congresului naţional, care se compune din Camera Deputaţilor şi Senatul federal, fiecare alese pe o durată de 4 ani.

  Camera deputaţilor se compune din reprezentanţi ai poporului, aleşi printr-un sistem proporţional în fiecare stat, teritoriu şi district federal. Fiecare teritoriu alege 4 deputaţi.

  Statul federal este compus din reprezentanţii statelor şi ai districtului federal, aleşi prin majoritatea de voturi, fiecare stat şi district federal alegând 3 senatori pentru o perioadă de 8 ani.

  În ce priveşte puterile Congresului, acesta adoptă legile din competenţa uniunii. Este de competenţa exclusivă a Congresului naţional ratificarea tratatelor internaţionale din care rezultă sarcini cu privire la proprietatea naţională; autorizarea preşedintelui republicii de a declara război ori de a permite trupelor străine să treacă pe teritoriul naţional; autorizarea preşedintelui şi a vicepreşedintelui de a lipsi din ţară mai mult de 15 zile, de a opri actele normative ale puterii executive care depăşesc autoritatea lor şi limitele delegării legislative.[1] De asemenea, sunt de competenţa exclusivă a Congresului naţional: asigurarea apărării competenţei legislative în faţa amestecului altor puteri, luarea în considerare a actelor de concesiune sau reînoirea lor pentru staţiile de radio şi televiziune; autorizarea preşedintelui de a aproba organizarea unui referendum, precum şi de a autoriza exploatarea resurselor hidrice sau prospectarea surselor minerale în teritoriile indiene.

  Este de competenţa exclusivă a Camerei Deputaţilor de a autoriza, cu majoritate de două treimi, procedura legală împotriva preşedintelui, vicepreşedintelui sau ministrului de stat.

  Senatul, în schimb, are în competenţa sa dreptul de a efectua procedura judiciară şi judecarea preşedintelui şi a vicepreşedintelui, pentru crime şi malversaţiuni, precum şi a miniştrilor de stat pentru crime de aceeaşi natură. De asemenea, tot Senatul are dreptul exclusiv de a desfăşura proceduri şi judecata magistraţilor Curţii Supreme Federale, Procurorului General al Republicii, Avocatului General al Uniunii pentru crime sau malversaţiuni.[2]

  Deputaţii şi senatorii se bucură de inviolabilitatea opiniilor lor şi a votului exprimat. Ei nu pot fi arestaţi decât în caz de flagrant delict.

  Procesul legislativ se referă la procedura amendamentelor la Constituţie, legile suplimentare, legile ordinare, legile delegate, măsurile provizorii, decretele legislative şi rezoluţiile. Amendamentele la Constituţie pot fi efectuate la propunerea unei treimi din membrii Camerei Deputaţilor sau ai Senatului, a preşedintelui republicii, sau a mai mult de jumătate din adunările legislative ale unităţilor federaţiei.

  Iniţiativa elaborării sau modificării legilor, indiferent de categoria acestora, aparţine membrilor sau comisiilor celor două Camere, preşedintelui republicii, Curţii Supreme Federale, Curţilor Superioare, Procurorului General al Republicii, dar şi cetăţenilor- în anumite situaţii.[3]

 

[1] Constanţa Călinoiu, Victor Duculescu, Georgeta Duculescu- op.cit., vol.I, 175

[2] Constanţa Călinoiu, Victor Duculescu, Georgeta Duculescu- op.cit., vol.I, p.178

[3] Constituţia Braziliei- sursa : http://ro.wikipedia.org/wiki/Brazilia

Loading...