Legile se clasifică în legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare, obişnuite. În cadrul legilor constituţionale sunt incluse Constituţia şi legile de modificare a acesteia. Deşi sunt adoptate uneori de către parlament şi reglementează cele mai generale şi mai importante relaţii sociale ce apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării statale a puterii, între Constituţie şi legi există deosebiri de conţinut, de formă şi de putere juridică.[1] Sub aspectul conţinutului Constituţia se deosebeşte de legi din două puncte de vedere. În primul rând şi ea reglementează relaţiile sociale care apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării statale a puterii, dar reglementează acele raporturi care sunt esenţiale pentru popor. În al doilea rând, Constituţia reglementează relaţiile sociale din toate domeniile de activitate în timp ce legile reglementează relaţiile sociale din anumite domenii. Astfel, de exemplu legea electorală reglementează numai relaţii sociale care privesc drepturile electorale şi organizarea şi desfăşurarea alegerilor.
Deosebirile de formă constau în aceea că în timp ce Constituţia este adoptată sau poate fi modificată de adunări constituante sau, uneori, de parlamente şi, de regulă, numai prin votul a două treimi din numărul total al deputaţilor şi senatorilor legea este adoptată sau modificată cu o majoritate inferioară. De asemeni, în timp ce Constituţia nu poate fi modificată prin norme cu putere de lege, legile pot fi modificate şi chiar abrogate prin asemenea norme.
Cât priveşte deosebirea de putere juridică, şi atunci când este adoptată tot de parlament Constituţia are o forţă juridică superioară legilor ordinare. Aceasta este de fapt consecinţa deosebirilor de conţinut şi de formă semnalate mai sus.
[1] Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu- op.cit., vol.I, p.218