Recunoaştere - un act unilateral prin care un stat constată existenţa unor fapte, acte sau situaţii ce pot avea consecinţe asupra drepturilor, obligaţiilor sau intereselor sale.
Recunoaşterea unui stat - actul prin care un stat admite că o entitate politică îndeplineşte condiţiile specifice unui stat, ia act de apariţia acestui nou subiect de drept, şi îşi exprimă voinţa de a-l considera membru al comunităţii internaţionale.
Un stat are dreptul, și nu obligaţia de a recunoaşte. În acelaşi timp, însă, caracterul total discreţionar al recunoaşterii este pus astăzi sub semnul întrebării. Astfel, Declaraţia 2625 a Adunării Generale a ONU arată că ,,nici o achiziţie teritorială obţinută prin ameninţare sau folosire a forţei nu va fi recunoscută ca legală”. Sunt situaţii în care se consideră că există chiar o obligaţie de a nu recunoaşte, ca formă de sancţionare a unui act ilegal.
Modalităţi ale recunoaşterii: note diplomatice, declaraţii de recunoaştere, mesaje, telegrame de felicitare, tratate bi- sau multilaterale.
Recunoaşterea are un dublu efect: declarativ (în privinţa existenţei noului stat care, ca urmare a întrunirii elementelor sale, se bucură de toate avantajele ce decurg din dreptul internaţional general) şi constitutiv (în privinţa opozabilităţii acestei existenţe faţă de statul care a făcut recunoaşterea).
Participarea unui stat nerecunoscut la conferinţe internaţionale sau admiterea sa într-o organizaţie internaţională nu echivalează în principiu cu recunoaşterea sa individuală sau colectivă din partea altor state. De asemenea, aceeaşi concluzie se impune şi în cazul participării sale la un tratat multilateral general.
Forme de recunoaştere
- a) de iure: deplină şi definitivă, irevocabilă,
de facto: limitată şi provizorie putând fi oricând revocată; fază pregătitoare pentru recunoaşterea de iure;
- b) explicită: expresă, prin mesaje, note diplomatice etc.,
implicită: tacit, prin stabilirea de relaţii diplomatice sau înlocuirea unui tratat bilateral etc.;
- c) individuală,
colectivă.
Recunoaşterea guvernelor - act unilateral prin care un stat consideră guvernul altui stat ca organ capabil să intermedieze relaţiile dintre cele două state.
Recunoaşterea guvernelor apare în situaţia în care puterea într-un stat este preluată de un guvern nou prin alte mijloace decât cele constituţionale sau când pe acelaşi teritoriu de stat s-au format două guverne.
Se impun o serie de condiţii ale recunoaşterii guvernelor:
- stabilitate;
- exercitare efectivă a autorităţii asupra unei părţi însemnate sau a întregului teritoriu;
- sprijinul majorităţii populaţiei;
- capacitate de a se achita de obligaţiile sale internaţionale.