În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Parlamentul englez este format din două Camere : Camera Lorzilor şi Camera Comunelor. Competenţa Camerei Lorzilor a fost identică cu cea a Camerei Comunelor, dar treptat camera superioară a pierdut multe din atribuţiile sale după adoptarea unor legi cu privire la activitatea Parlamentului în 1911 şi 1949.[1]

Iniţiativa legislativă aparţine parlamentarilor, Guvernului, colectivităţilor locale, companiilor create printr-o lege, societăţilor private şi particularilor. Ea este deci mult mai largă comparativ cu România în ceea ce privesc persoanele care o pot face. Dar ea comportă anumite limitări, astfel nu se pot face propuneri de legi cu privire la creşterea cheltuielilor publice sau a impozitelor în domeniile care aduc atingere intereselor sau avantajelor unor persoane. Iniţiativa parlamentarilor este concretizată într-o propunere făcută de un parlamentar, care trebuie susţinută de cel puţin 10 cosemnatari. La începutul sesiunii 20 de propuneri prioritare sunt trase la sorţi.

Procedura legislativă în Marea Britanie cuprinde mai multe etape:[2]

  • moţiunea – prin care se solicită aprobarea de a prezenta un proiect sau propunere legislativă
  • prezentarea şi prima lectură a acestuia
  • a doua lectură şi discutarea principilor generale, depunerea de amendamente care pot să repună textul în discuţie
  • examinarea în comisii, pe articole şi formularea de amendamente
  • a treia lectură a legii şi adoptarea sa[3]

Procedura se repetă în cea de-a doua Cameră, urmând consultări ale Camerelor până se realizează acordul. Legea devine obligatorie după sancţionarea de către Regină şi publicarea ei.

 

[1] Publicate în Documente constituţionale ale Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003

[2] Constituţia Marii Britanii – sursa : http://ro.wikipedia.org/wiki/MareaBritanie

[3] Constanţa Călinoiu, Victor Duculescu, Georgeta Duculescu- op. cit., vol. I, p. 480

Loading...