Instituţia Parlamentului are o veche tradiţie în Spania. Potrivit istoricilor primul Parlament spaniol a luat fiinţă în anul 1180, în principatul Leon, după care în sec.XII suveranii au convocat Parlamentul în celelalte regate.
Denumirea de „Cortes" era dată sub vechiul regim adunărilor reprezentanţilor regatului. Odată cu victoria liberalismului în 1834 Cortesurile au constituit Adunarea Naţională, organ constituţional al statului spaniol, a căror activitate a fost reglementată de cel de al treilea Titlu al Constituţiei spaniole din 1978.
Potrivit art.66 din Constituţie, Cortesurile generale reprezintă poporul spaniol. El este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat. Cortesurile exercită puterea legislativă a Statului, aprobă bugetul, controlează activitatea Guvernului şi exercită toate celelalte competenţe consacrate de Constituţie. Cortesurile sunt inviolabile.
Constituţia dispune că nimeni nu poate fi membru, în acelaşi timp, în ambele Camere, nici să cumuleze funcţia de membru al uneia din adunările comunităţii autonome cu cea de deputat. Membrii Cortesurilor nu sunt supuşi unui mandat imperativ.
Congresul spaniol se compune, potrivit Constituţiei, din cel puţin 300 şi maximum 400 de deputaţi, fiind ales pe patru ani.
Senatul este Camera reprezentării naţionale, în fiecare provincie fiind aleşi patru senatori, prin vot universal, liber, egal, direct şi secret.
Comunităţile autonome vor desemna încă un senator pentru fiecare milion de locuitori din teritoriul respectiv, desemnarea efectuându-se de organul legislativ sau organul colegial superior al comunităţii autonome.
Senatorii sunt aleşi pe termen de patru ani.
Nu pot fi deputaţi sau senatori membrii Tribunalului Constituţional, înalţi funcţionari ai administraţiei de stat, Apărătorul poporului (Defensor del Pueblo), magistraţii, judecătorii şi procurorii militari de carieră şi membrii forţelor de siguranţă, ai poliţiei în activitate, precum şi membrii comitetelor electorale.
Deputaţii şi senatorii se bucură de inviolabilitatea opiniilor exprimate în exercitarea mandatului. In timpul mandatului, deputaţii şi senatorii se bucură de imunitate şi pot fi arestaţi numai în caz de infracţiune flagrantă. Nu vor putea fi inculpaţi şi nici trimişi în judecată fără autorizarea prealabilă a Camerei reprezentative.
Camerele stabilesc propriile regulamente; ele îşi vor aproba autonom bugetele şi de comun acord vor reglementa statutul personalului Cortesurilor generale. Regulamentele şi modificarea acestora vor fi supuse unui vot final, pe ansamblu, cu majoritate absolută.
Camerele îşi aleg preşedinţii şi ceilalţi membri ai prezidiului. Sesiunile comune vor fi prezidate de Preşedintele Congresului Deputaţilor şi se vor desfăşura după un regulament al Cortesurilor generale
aprobat cu majoritatea absolută din fiecare Cameră.
Activitatea Camerelor se desfăşoară în două sesiuni ordinare anuale, precum şi în sesiuni extraordinare. În unele situaţii, Camerele se întâlnesc în şedinţe comune, pentru a exercita competenţe care au caracter legislativ şi pe care Constituţia le atribuie expres Cortesurilor generale. Şedinţele Cortesurilor generale au loc în plen şi în comisii, fiind posibilă constituirea unor comisii de anchetă în probleme de interes public.
Constituţia spaniolă recunoaşte o instituţie deosebită şi anume aceea a „comitetelor permanente", prevăzute de art.78, care reprezintă toate grupurile parlamentare, având dreptul de a-şi asuma anumite sarcini parlamentare în caz de urgenţă, atunci când Cortesurile au fost dizolvate sau le-a expirat mandatul.
În ce priveşte legiferarea, Constituţia spaniolă cunoaşte instituţia legilor organice, a legilor cadru, precum şi a decretelor-legi. Legile organice sunt cele referitoare la exercitarea drepturilor fundamentale şi a libertăţilor publice, la cele stabilite de statutele de autonomie şi la sistemul electoral, ca şi la celelalte legi cu acest caracter prevăzute de Constituţie.
Adoptarea, modificarea şi abrogarea legilor organice se votează cu majoritatea absolută a Congresului Deputaţilor.
Legile cadru stabilesc durata şi modalităţile delegării legislative. Delegarea legislativă trebuie acordată Guvernului în mod expres pentru o materie anume şi pentru o perioadă determinată. Delegarea legislativă încetează în momentul publicării de către Guvern a normei corespunzătoare. Ea nu poate fi considerată acordată în mod tacit sau pentru o perioadă nedeterminată. Cu atât mai puţin nu poate fi autorizată, subdelegarea către alte autorităţi distincte de Guvernul.
Cât priveşte decretele-legi, acestea sunt legate de situaţii deosebite. Guvernul poate emite dispoziţii legislative provizorii care iau forma decretelor-lege şi care nu vor putea afecta organizarea instituţiilor de bază ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle cetăţenilor prevăzute în Titlul I al Consituţiei, regimul comunităţilor autonome şi nici sistemul electoral general.
Decretele-lege trebuie să fie supuse imediat dezbaterii şi votării pe ansamblu Congresului Deputaţilor, convocat anume în acest scop. Dacă nu este reunit, acesta va fi convocat în timp de 30 de zile de la promulgarea decretelor în cauză. Congresul Deputaţilor va trebui să se pronunţe asupra aprobării sau abrogării lor, potrivit unei proceduri speciale şi sumare, prevăzute de regulament.
Iniţiativa legislativă aparţine Guvernului, Congresului Deputaţilor şi Senatului, fiind exercitată potrivit prevederilor regulamentare. O lege organică stabileşte formele de exercitare şi cerinţele iniţiativei populare pentru prezentarea propunerilor de lege. În toate cazurile vor fi necesare cel puţin 500.000 de semnături confirmate. Această procedură nu poate fi aplicată însă materiilor ce se reglementează prin legi organice, problemelor fiscale sau cu caracter internaţional şi nici prerogativei de graţiere.
În cea ce priveşte desfăşurarea propriu zisă a procedurii legislative, aceasta cuprinde mai întâi examinarea proiectelor de lege de către Congresul Deputaţilor, după care textul este transmis preşedintelui Senatului. Senatul, în două luni de la primirea textului, poate să opună veto-ul său ori să introducă amendamente, printr-un mesaj motivat. Veto-ul trebuie să fie adoptat cu majoritate absolută. Proiectul de lege nu poate fi supus Regelui pentru sancţionare decât dacă Congresul Deputaţilor a ratificat textul iniţial cu majoritate absolută în caz de veto, sau cu majoritate simplă, odată trecut termenul de două luni de la prezentarea veto-ului. O situaţie asemănătoare este aceea când Congresul nu se pronunţă asupra amendamentelor, acceptându-le sau respingându-le cu majoritate simplă.
Referitor la tratatele internaţionale, Constituţia spaniolă adoptă sistemul francez, fiind necesară în prealabil o lege organică pentru a autoriza încheierea unui tratat, după care se trece la încheierea acestuia. Acordul Cortesurilor este însă limitat numai la anumite categorii de tratate şi anume: tratate cu caracter politic; tratate sau convenţii cu caracter militar; tratate sau convenţii care afectează integritatea teritorială a statului sau drepturile şi îndatoririle fundamentale prevăzute de Constituţie; tratate sau convenţii care conţin obligaţii financiare pentru finanţele publice; tratate sau convenţii care presupun modificări sau
derogări de la o lege sau necesită adoptarea de dispoziţii legislative pentru executarea lor.
Incheierea unui tratat internaţional care conţine prevederi contrare Constituţiei trebuie precedată de revizuirea Constituţiei. Tratatele internaţionale încheiate în mod valid şi publicate oficial în Spania fac parte din dreptul intern. Dispoziţiile lor pot fi modificate, suspendate sau abrogate numai în forma prevăzută de tratatul respectiv sau în conformitate cu normele dreptului internaţional.
Pentru denunţarea tratatelor şi convenţiilor internaţionale se urmează aceeaşi procedură prevăzută pentru ratificarea lor.
Cele mai recente alegeri parlamentare în Spania au avut loc în anul 2004, când au fost aleşi în mod direct cei 350 de membri ai Congresului Deputaţilor. In cadrul Parlamentului actual, majoritatea este deţinută de Partidul Socialist Muncitoresc - PSOE, care deţine 154 de mandate. Urmează Partidul Popular cu 148 de mandate, Partidul Convergenţei şi Uniunii cu 10 mandate, Partidul Republican de Stânga din Catalonia cu 8, Partidul Naţionalist Basc cu 7, Uniunea de Stânga cu 5, alte partide 3, Coaliţia din Insulele Canare 3 şi Partidul Naţionalist din Galiţia cu 2. In Congresul Deputaţilor sunt 224 bărbaţi şi 126 femei.
Preşedintele Congresului Deputaţilor, spre deosebire de ţara noastră, are rangul al treilea în ierarhia statului, după Rege şi şeful Guvernului, fiind înaintea preşedintelui Senatului, în ordinea de precădere.
Senatul se compune din 259 membri, dintre care 208 sunt aleşi în mod direct şi 51 în mod indirect, de către cele 17 comunităţi autonome.
Aşa cum s-a arătat, senatorii sunt aleşi direct în cele 52 de circumscripţii, un număr de 17 senatori fiind desemnaţi de comunităţile autonome, la care se adaugă un loc de senator pentru fiecare milion de locuitori, ales de către adunările legislative ale fiecărei comunităţi.
In decursul activităţii sale, Cortesurile generale au adoptat documente importante şi s-a implicat activ în problemele internaţionale. Asfel, Cortesurile au aprobat Tratatul Constituţional European la 28 aprilie 2005 cu 311 voturi din 330, după ce în prealabil el fusese aprobat de cetăţeni prin referendum. Cortesurile au respins în acelaşi an „Planul Ibarretxe", cu 313 voturi pentru şi 29 împotriva, plan care viza o mai mare autonomie a Ţării Bascilor şi conferirea acesteia statutul de regiune „liber asociată cu statul spaniol". In legătură cu drepturile omului Cortesurile s-au pronunţat împotriva tratamentului inuman aplicat deţinuţilor în închisoarea americană de la Guantanamo şi a solicitat închiderea acesteia.
Mai recent, Cortesurile au aprobat, în 2006, trimiterea unei forţe de 1.100 soldaţi în Liban pentru a se alătura misiunii Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii. In prezent, un număr total de 2129 militari sunt angajaţi în misiunile din Kosovo, Bosnia-Herţegovina, Afganistan, Republica Democratică Congo şi în ţările baltice.