loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Dacă avem în vedere desemnarea şefului de stat, vom constata că, în ce priveşte sistemele monarhice, aici mandatul este pe viaţă. În celelalte sisteme, în care şeful de stat este ales, mandatul şefului de stat este limitat. De exemplu, mandatul cel mai scurt este în Elveţia, de un an, iar cel mai lung este de 7 ani (Franţa până în anul 2002, Gabon, Irlanda, Italia, Somalia etc.).

Vom adăuga că guvernatorii generali din Bahamas, Fidji, Mauritius, Saint Vincent şi Grenadinele sunt numiţi pentru o perioadă nedeterminată, în timp ce guvernatorii generali din Australia, Canada şi Noua Zeelandă sunt desemnaţi pentru 5 ani.

Privitor la mandatul şefului de stat, o altă problemă este cea a numărului mandatelor. Este vorba, desigur, de sistemele în care şeful de stat este ales. De regulă, aceeaşi persoană poate ocupa funcţia de şef de stat pentru cel mult două mandate. Această regulă s-a impus în timp. Astfel, Constituţia americană din 1787 nu a prevăzut numărul mandatelor, dar George Washington, care a fost primul preşedinte al Statelor Unite (1789-1797), a refuzat un al treilea mandat, creând o cutumă internaţională[1]. Cu toate acestea, Franklin Rooslvelt a obţinut patru mandate consecutive (1933-1945). Un amendament la Constituţia americană (nr.23 din anul 1947, aplicabil din anul 1951) a restabilit regula impusă de Washington, interzicând pe viitor ca un preşedinte să poată obţine mai mult de două mandate. Regula a maximum două mandate se aplică şi în alte state.

În România, durata mandatului şefului de stat este de cinci ani şi se exercită de la data depunerii jurământului în faţa Parlamentului, până la depunerea jurământului de către Preşedintele nou ales. În caz de război sau de catastrofă, mandatul poate fi prelungit, dar numai prin lege organică. Aceeaşi persoană poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României cel mult două mandate, care pot fi şi succesive. În caz de deces, demisie, demiterea din funcţie sau imposibilitatea definitivă a exercitării atribuţiilor, precum şi în cazul suspendării din funcţie sau al imposibilităţii temporare de exercitare a atribuţiilor, interimatul este asigurat, în ordine, de preşedintele Senatului, sau de preşedintele Camerei Deputaţilor. Trebuie observat că în perioada interimatului nu pot fi exercitate atribuţiile prevăzute la art.88-90 din Constituţie, adică adresarea de mesaje, dizolvarea Parlamentului şi organizarea referendumului. În fine, trebuie adăugat că mandatul prezidenţial este incompatibil cu calitatea de membru al unui partid politic, precum şi cu orice altă funcţie publică sau privată[2].

Articolul 83 din Constituţia României dispune :„Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului”[3]. În alin. 2 se prevede că : „Preşedintele României îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de Preşedintele nou ales”[4], iar în alin. 3 „mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă”[5].

Pe perioada executării mandatului prezidenţial pot interveni unele evenimente care să determine o imposibilitate temporară sau definitivă a exercitării atribuţiilor. În aceste împrejurări vorbim despre:

  • vacanţa funcţiei
  • interimatul funcţiei.

Vacanţa funcţiei de Preşedinte al României intervine în caz de demitere din funcţie, de imposibilitatea definitivă a exercitării atribuţiilor sau deces.

Demisia este un act unilateral de voinţă al Preşedintelui şi poate interveni din motive de sănătate, ori pentru a ocupa o altă funcţie sau pentru că a devenit iminentă suspendarea ori trimiterea sa în judecată.

Demiterea din funcţie survine ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de condamnare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru fapte de înaltă trădare, ori în urma referendumului care a confirmat suspendarea sa din funcţie.

Constatarea acestor împrejurări duc la vacanţa funcţiei de Preşedinte al României care se face prin decizia Curţii Constituţionale, care se comunică Parlamentului şi Guvernului pentru ca în termen de cel mult 3 luni de la data intervenirii vacanţei să se organizeze noi alegeri prezidenţiale.

Interimatul funcţiei de Preşedinte al României intervine în situaţiile în care această funcţie devine vacantă, ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposbilitatea temporară de a-şi exercita atribuţiile. Interimatul se asigură, în ordine, de Preşedintele Senatului sau Preşedintele Camerei Deputaţilor.

Interimatul are, prin natura sa, un caracter temporar până la alegerea noului preşedinte.

Preşedintele Senatului sau Camerei Deputaţilor, după caz, pe perioada asigurării interimatului este suspendat din funcţia pe care o deţine, întrucât aceste două funcţii nu pot fi cumulate cu alte funcţii publice.

Pe perioada interimatului funcţiei prezidenţiale, cel care asigură interimatul nu poate să adreseze mesaje Parlamentului, nu poate să-l dizolve şi nici nu poate consulta cetăţenii prin referendum, aceste atribuţii fiind rezervate în exclusivitate Preşedintelui ales al României.

Dacă persoana care asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al României săvârşeşte fapte grave, prin care încalcă prevederile Constituţiei, ea va răspunde în aceleaşi condiţii şi după aceeaşi procedură ca şi titularul funcţiei, adică se porneşte procedura de suspendare şi dacă aceasta este aprobată de Parlament se recurge la referendum.

 

[1] Gheorghe Uglean, Drept constituţional și instituţii politice,volumul II,ediţia a-IV-a revăzută și adăugită,Editura România de Mâine,București,2007,p.249

[2] Gheorghe Uglean, Drept constituţional și instituţii politice,volumul II,ediţia a-IV-a revăzută și adăugită,op.cit. p.250

[3]  Constituţia României revizuită, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 767 din 31 octombrie 2003, art. 83, alin. 1;

[4]  Ibidem, art. 83, alin. 2;

[5]  Ibidem, art. 83, alin. 3;

Loading...