loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Criminalitatea economico-financiară, în general, poate fi considerată partea ascunsă a criminalităţii, din cel puţin trei motive:

  • este mai greu de identificat şi probat, fiind mult mai complexă decât alte forme criminale tradiţionale;
  • efectele sale, desi deosebit de grave din punct de vedere al prejudiciilor cauzate si numarul mare de persoane (fizice ori juridice) afectate, sunt mai putin vizibile imediat, de regula, propagându-se într-o perioada de timp îndelungat;
  • datorita faptului ca rezultatul infractiunilor economico-financiare nu este întotdeauna spectaculos prin imagine (fata de omor, trafic de droguri s.a.), astfel de fapte sunt mai putin mediatizate.

Criminalitatea economico-financiara formeaza o mare parte din „numarul ocult" al crimelor nesemnalate sau insuficient semnalate. Aceste crime cauzeaza institutiilor economice si sociale, precum si populatiei, prejudicii mult mai mari decât cele indicate de numarul cazurilor finalizate pozitiv si care, de regula, provoaca reactii în lant.

Cel putin în cazul infractiunilor la regimul fiscal, cetatenii, si chiar institutii ale statului, abordeaza o atitudine de spectatori dezinteresati atunci când iau cunostinta despre fapte ilicite care afecteaza bugetul de stat, datorita faptului ca nu se simt prejudiciati, lucru total fals.

Un studiu efectuat pentru compararea consecintelor criminalitatii în afaceri fata de criminalitatea traditionala, a relevat faptul ca rezultatele negative, paguboase sunt mai mari în cazul celei dintâi, ale carei victime pot fi:

  • statul, în cazul infractiunilor de contrabanda, a formelor de frauda fiscala, fraude financiare s.a;
  • societatile comerciale, care cad victime în cazul înselaciunilor cu mijloace de plata falsificate, concurenta neloiala, încalcari ale drepturilor de autor etc;
  • consumatorii, supusi riscului contrafacerilor, produselor falsificate ori înşelaciunilor cu privire la pret sau calitate.

Pentru a avea o imagine cât de cât reala privind dimensiunile criminalitatii în acest domeniu, exemplificam faptul ca în Franta, conform unui studiu recent, cheltuielile globale pentru protejarea finantelor publice si prevenirea infractiunilor economico-financiare, se ridica anual la 1 miliard de euro, în timp ce prejudiciul provocat prin asemenea fapte a fost estimat la circa 6 miliarde de euro.

Cauzele care pot stimula comiterea infracţiunilor din domeniul analizat pot fi împărţite în trei categorii: de natura economică, psiho-socială şi juridică.

  1. a) Cauze de natură economică.
  • situatia economica precara a anumitor sectoare ale vietii economice, cum ar fi delictele de bancruta si infractiunile în materie de credit, specifice perioadelor de recesiune;
  • existenta unor profituri mari în anumite ramuri de activitate economica care tenteaza înfiintarea unor societati fictive sau în nume colectiv, la care sunt invitati sa participe cu fonduri un numar mare de depunatori, pacaliti de oferta generoasa de profit, care nu-si vor recupera investitia niciodata;
  • practica acordarii unor subventii de la stat, râvnite si de exponentii criminalitatii, care prezinta în acest scop documente falsificate ce atesta ca îndeplinesc conditiile necesare pentru a beneficia de astfel de facilitati;
  • lipsa unui control intern riguros, în cazul societatilor comerciale;
  • functionarea unui sistem vamal protectionist sau practicarea unei fiscalitati ridicate;
  • greutatile financiare ale unor societati comerciale care motiveaza pe reprezentantii sai sa recurga la comiterea unor delicte economico-financiare, pentru a subzista.
  1. b) Cauze de natură psiho- socială
  • mediul de afaceri dominat de legea concurentei, dorinta oamenilor de afaceri de a maximiza profitul si productivitatea, prin orice mijloace, chiar si comitând infractiuni;
  • ambiţia funcţionarilor ce vizează realizarea unei cariere de succes cu orice preţ, precum şi obţinerea unor venituri mai mari decît cele legale;
  • ignoranţa victimelor sau necunoaşterea de către acestea a mijloacelor de protecţie legală de care dispun, tentaţia obţinerii unor profituri sporite, nedenunţarea anumitor infracţiuni prin care au fost lezate, pentru a nu-şi strica imaginea publică sau prestigiul comercial etc.;
  • reacţia scăzută a opiniei publice în cazul comiterii unor astfel de infracţiuni, diferită de cea provocată de alte infracţiuni de impact;
  • ineficienţa sau lipsa de operativitate a sistemului judiciar, ceea ce determină victimele să renunţe la avansarea unor plângeri şi sesizări.
  1. c) Cauze de natură juridică.
  • lipsa reglementărilor interne clare, precise şi stabile în cazul infracţiunilor legate de afaceri;
  • inconsecvenţa dreptului penal internaţional al afacerilor, lipsit de unitate, neclar şi lacunar, ceea ce stimulează frauda.
Loading...